În urmă cu mai bine de 4000 de ani, Dumnezeu a vorbit lui Avraam și urmașilor lui. Aceste promisiuni au format fundația activității lui Dumnezeu din ziua de azi. Dumnezeu i-a spus lui Avraam: “Prin tine, toate națiunile Pământului vor fi binecuvântate, pentru că ai ascultat vocea Mea” (Geneza 22:18). Dumnezeu a vorbit lui Isaac: “îți voi înmulți urmașii la fel ca stelele cerului, și voi da urmașilor tăi toate aceste locuri, și prin urmașii tăi toate națiunile Pământului vor fi binecuvântate” (Geneza 26 : 4), Dumnezeu a vorbit și lui Iacov (Israel): “Sămânţa ta va fi ca pulberea pământului; te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine şi în sămânţa ta.” (Geneza 28 : 14)
Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându- Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: “Blestemat e oricine este atârnat pe lemn” pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, în Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.” Acum, făgăduinţele au fost făcute “lui Avraam şi seminţei lui.” (Galateni 3:13–14și 16a Şi, dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi “sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3: 29)
Musulmanii, în general, îi consideră pe Avraam, Isaac, Iacov și Ismael importante figuri religioase. Cu toate acestea, puțin musulmani știu câte ceva despre viețile acestor bărbați. Coranul și tradițiile legate de Mohamed conțin puține informații cu privire la promisiunile lui Dumnezeu pentru acești patriarhi și viețile lor. Cei mai mulți musulmani nu au nicio idee despre promisiunile din vechime și nici despre promisiunea unui Mântuitor: Isus, Mesia.
Mulți dintre noi, creștinii, am pierdut punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la binecuvântarea tuturor familiilor de pe pământ. Legat de musulmani, ne-am lăsat dominați de frică și uneori de prejudecată. Ca să putem trece peste acestea, trebuie să ne căim și să cerem Domnului credință, chemând bunătatea Lui peste toate popoarele din această lume. Trebuie să ne pocăim de apatia de care am dat dovadă uneori și să cerem lui Dumnezeu speranță, speranța Sa pentru lumea musulmană. Trebuie să ne pocăim de lipsa noastră de dragoste și să cerem lui Dumnezeu să ne dea dragostea Lui ca să putem fi parte din Împărăția Sa multietnică și multiculturală. (Matei 6:10, 2 Petru 3:13) “Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne binecuvânteze, să facă să lumineze peste noi Faţa Lui, ca să se cunoască pe pămînt calea Ta, şi printre toate neamurile mîntuirea Ta! Te laudă, popoarele, Dumnezeule, toate popoarele Te laudă.” (Psalm 67:1-3)
Acest articol face parte din ghidul “30 de Zile de Rugăciune pentru Lumea Musulmană“
