Una din cele mai mari probleme ale mele a fost orgoliul. Atât de greu mi-a venit să plec privirea în jos şi să sufăr pe nedrept… sau să tac şi să înghit. Nu am putut accepta. M-am luptat mult cu această idee. Am strigat către Dumnezeu ca să-mi explice de ce ar dori El ca să plec privirea. Să învăţ să mai fiu călcată în picioare, să las de la mine şi să-mi schimb atitutindea. La început nu mi-am dat seama că aş avea o problemă, nu am realizat că da, am un orgoliu mare. Dar după multă rugăciune, după ce am analizat comportamentul meu, mi-am dat seama că trebuie să schimb ceva. Domnul mi-a arătat că sunt o persoană orgolioasă şi că trebuie să încetez să mai fiu aşa.
Şi uite aşa a început procesul schimbării mele. Primul pas deja l-am făcut. Am conştientizat că sunt aşa, nu am mai negat şi nu am trăit într-o realitate doar a mea. Da, este ciudat să recunoşti că nu eşti aşa cum ar trebui să fii, este ciudat să îţi analizezi propriile greşeli. Dar dacă tinzi spre mai bine, dacă îţi pasă de ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine, atunci a sosit momentul să faci şi lucruri inconfortabile, nu doar confortabile. Bine, după cum spunea, primul pas este conştientizarea. Haideţi să ne gândim oare care este cel de-al doilea pas. Hm… al doilea pas, în cazul meu, a fost dorinţa de schimbare. Da bine, am o problemă, dar trebuie să şi vreau să o rezolv. Prin urmare, da… am început să-mi doresc mult să mă schimb. Să mă rog ca El să mă ajute, să-mi dea putere şi să mă ferească de ispite. Nu a fost o perioadă uşoară, pentru că diavolul asta a aşteptat: să mă ispitească. Să scoată în calea mea situaţii în care să fiu tentată să devin orgolioasă. Şi de multe ori, de ce nu, să fiu orgolioasă şi apoi să cred că nu există nicio şansă pentru mine de reabilitare. Nu, nu! Uite aici apare cel de-al treilea pas: perseverenţa. Ai căzut şi te-ai prăfuit? Nicio problemă. Ridică-te, scutură-te şi mergi mai departe. Da, Isus e cu tine. Ai curaj, tu deja eşti un învingător!
După ce te-ai ridicat de câteva ori şi ai continuat să mergi mai departe, deşi ai fost rănit, poate deznădăjduit…descurajat… urmează un al patrulea pas. Bine, bine, am lucrat la orgoliul meu, m-am abţinut de la comentarii… am învăţat să las de la mine. Ce urmează apoi? După rugăciune şi dorinţa de a mă lumina Dumnezeu, mi-a arătat că după ce am fost perseverentă, trebuie să fiu şi constantă. Trebuie să mă ţin de decizia pe care am luat-o, trebuie să elimin acest obicei păcătos din viaţa mea şi să fiu transformată. Nu spun că gata, după ce ai făcut aceste lucruri, vei mai fi niciodată orgolios, mândru, răutăcios, invidios. Nu spun asta. Spun doar că TREBUIE să tânjim să fim sfinţi. Trebuie să lăsăm deoparte obiceiurile păcătoase. După ce am trecut prin aceste etape din viaţa mea, mă simt mult mai bine. Mă simt altă persoană. Ştiu că Dumnezeu mă priveşte cu iubire. Şi mai ştiu că, chiar dacă pentru unii oameni am rămas aceeaşi persoană, am rămas cu vechea etichetă, eu ştiu că sunt schimbată. De aceea, atunci când mă pun pe genunchi, realizez cât de binecuvântată sunt. De ce spun aceste lucruri? Pentru că dacă a sosit momentul să schimbi ceva în viaţa ta, dacă Dumnezeu ţi-a vorbit că trebuie să elimin un păcat, sper să te ajute aceşti paşi pe care eu i-am parcurs şi cred că i-ai putea parcurge şi tu. Mult spor şi nu uita că rugăciunea este principala ta armă!
