Aglomeraţie, confuzie, nerăbdare şi căldură… aşa era înainte de concertul Michael W. Smith, concert care s-a ţinut în Timişoara. Oameni din toate colţurile ţării au venit să-l asculte pe Michael W. Smith. Bine, după ce au intrat în sală şi fiecare şi-a ocupat locul, în deschiderea concertului a cântat grupul Speranţa. Melodiile au fost frumoase şi versurile fredonate de toată sala. După grupul Speranţa, CristoCentric a intrat pe scenă într-un ropot de aplauze, cântând o melodie nouă. Personal am rămas dezamăgită, fiind prima oară când i-am ascultat live, mi-aş fi dorit să cânte ceva mai cunoscut, să cânte melodiile care mie îmi dau fiori mereu şi mă duc cu gândul la El, Tatăl meu. Dar în schimb de “M-atingi acum” şi “În tăcere”, au cântat melodii noi, diferite de genul cu care ne-au obişnuit până acum. Păcat, eu eram îndrăgostită de vechiul CristoCentric.
După ei, a fost o pauză de 20 de minute, timp în care cei prezenţi au avut ocazia să cumpere DVD-uri sau să iasă afară pentru o gură de aer. Desigur, după această pauză, Michael W. Smith a intrat pe scenă în ropotele de aplauze ale ascultătorilor. Dacă aveai inima dornică de închinare şi de laudă, aveai creat mediul perfect pentru aceasta. De la “Friends are friends forever” până la “Amazing Grace”, aproape fiecare glas din sală se auzea alături de Michael W. Smith. Spre finalul concertului, Michael a spus câteva cuvinte ziditoare şi ne-a amintit că “Dumnezeu este îndrăgostit de noi şi că El ne iubeşte”. “Deschide-ţi inima pentru bunătate şi credincioşie” a spus el gânditor şi un mare adevăr. Pe lângă o muzică bună, spre lauda Lui, am avut ocazia să plecăm de acolo meditând la viaţa noastră şi la cât de mult ne-am deschis inima.
În încheierea acestui articol mă simt datoare şi nu m-aş ierta pe mine dacă nu aş mai adăuga câteva lucruri: să avem grijă să nu facem din oamenii lui Dumnezeu un idol. Nu am putut să nu observ cum după concert, un domn a alergat spre scenă, a urcat pe ea şi a luat satisfăcut sticla din care a băut Michael W. Smith, după care o privea cu veneraţie şi a spus că o pune la loc de cinste. Ceva în acest stil am observat şi la conferinţa cu John Piper şi încă la câteva conferinţe sau concerte. Dragii mei, să nu uităm că Dumnezeu este singurul care merită venerat şi că El lucrează prin oameni ca să ne apropie mai mult de El. Da, trebuie respectaţi oamenii pe care El i-a ales pentru o lucrare de misiune, dar să ştim să discernem între respect şi veneraţie… Domnul cu voi!
Foto: Radu Benjamin. Mai multe imagini de la concert aici!
Un scurt video din timpul concertului:
Un comentariu
Fratilor nu va mirati de ce se intinpla,caci diavolul e foarte siret,stie sa minta pe oameni,in aceste adunaturi mari firea e la ia acasa,Hristos nare nimic de aface cu asemenea oameni si asemenea lucrari,acesti oameni se slavesc pe ei,in ziua judecati va fi o mare surpriza pentru ei,vor striga Doamne Doamne,si vor auzi ducetiva dela mine ca nu va cunosc,cititi 2 Timotei Cp. 3 si va este deajuns ca sa intalegeti dece se intimpla asa,noi traim sfirsitul,el este dupa colt cum spun Americani,cinei sfint sa se sfinteasca,iar cine pacatueste so tina asa si mai departe,sa stiti ca adevaratele Biserici vor fi pina la urma tot in case asa cum a fost la inceput,pentru ca cele mari sau stricat deja,un pastor american dela o mega Biserica spunea,in Biserica mea am 40 de diaconi,din care numai 3 mai stau cu prima nevasta,ceilanti cu adoua sau cu…… Asa ca ridicativa ochi in sus,caci de acolo ne vine mintuirea,caci calea care duce la mintuire e tare ingusta,si putini sunt care o afla,Domnul sa ne dea un Duh blind si linistit,si multa rabdare,sa putem ramine in picioare,caci zilele sunt grele,Domnul sava binecuvinteze pe toti cei care iubiti venirea LUI, Amin.