Gura care muşcă şi mâna care taie

         De câte ori mâna ta ţi-a dat o palmă din senin? Sau… de câte ori mergi pe stradă şi vezi că propriul tău picior îţi pune piedică? Te-ai ciupit des de obraz cu toată puterea, până te-ai învineţit? Câte degete ţi-ai băgat în ochi până acum, doar aşa, pentru că mâna ta a avut chef? Câte muşcături ai pe tot corpul, numai pentru că gura şi dinţii tăi au început să-şi facă de cap? Sau… de câte ori ai făcut gaură în perete pentru că ai dat cu capul prea des? Dacă al tău corp funcţionează normal şi ai o minte sănătoasă, răspunsul la întrebările de mai sus de cele mai multe ori este “niciodată” sau “niciuna”.

     Probabil ţi se pare amuzant ce am scris mai sus. Îţi imaginezi deja cum un picior se desprinde de corp şi începe să o ia la fugă doar pentru că nu-i mai place de tine? Amuzant, nu-i aşa? Sau cum o mână începe să o smulgă pe cealaltă pentru că îi face concurenţă… Se întâmplă. Asta facem noi. Probabil te gândeşti că-mi bat joc de tine pentru că spun asta. Sau te gândeşti că eu nu sunt cea sănătoasă pentru că scriu aşa ceva. Dar ia stai puţin!  Printre cele mai principale îndatoriri ale noastre ca şi creştini ar fi să fim UNA. Suntem mădulare unii altora, pentru că aceasta este şi a fost dorinţa lui Dumnezeu pentru noi. Imaginează-ţi că noi, creştinii, suntem un corp. Toţi! Unul este un deget de la mână, altul un deget de la picior, celălalt este gura, altul capul… gâtul şi tot aşa. În mod normal şi logic, corpul ar trebui să se armonizeze şi să lucreze într-un mod organizat şi dictat de creier. Când nu se întâmplă aşa, înseamnă că ori corpul are probleme, ori creierul. Atunci te întreb eu pe tine: dacă eu sunt o mână, iar tu eşti cealaltă, de ce cauţi să mă smulgi? Dacă tu eşti piciorul, iar celălalt este degetul de la picior, de ce cauţi să îl tai? Guro, încetează să-ţi mai muşti limba numai pentru că nu o suporţi alături de tine! Dacă ţi se pare normal ca un corp să funcţioneze aşa cum trebuie, atunci de ce ţi se pare normal să tai şi să înlături pe fratele tău? Oare el nu face parte din acelaşi corp? Oare nu este şi el un membru? Mulţi dintre noi, creştinii, din păcate am uitat ce înseamnă expresia “membru în biserică”. Ţin să-ţi amintesc că înainte de toate, nu este o denumire, ci un MEMBRU. Conform DEX-ului, membru este sinonim cu mădular şi este explicat ca o parte care are un rol important în îndeplinirea unor funcţii de relaţie. Lasă-mă atunci să te întreb: dacă ţie nu ţi se pare normal să-ţi muşti din senin mâna, de ce îţi pare un lucru normal să-ţi muşti din senin fratele, membrul?

 ” Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel, ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste, pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele. Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el. “Voi sunteţi trupul lui Hristos, şi fiecare, în parte, mădularele lui” (1 corinteni 12: 24b-27) . Nu caut să judec, pentru că de multe ori şi eu am rănit alt mădular, alt membru. Nu de puţine ori şi eu am fost invidioasă pe mâna cealaltă pentru că mi-a părut mie că e mai lungă sau mai fină. Dar a sosit timpul să ne gândim serios la ce înseamnă a fi un mădular. A sosit momentul să nu mai dai cu piciorul în celălalt picior şi să nu mai muşti din propriul trup. Şi ştii de ce? Pentru că încetul cu încetul… s-ar putea ca acea mână care face probleme să fie amputată de către Medicul Suprem… ca să nu ajungă să distrugă întreg trupul.

Articol scris de Alina Ilioi