Din întuneric, la lumină

      Mulţi oameni nu iau în serios emoţiile şi trăirile adolescenţilor, în mod special. Tocmai din această cauză, tot mai mulţi ajung să sufere de depresie. Şi da, chiar şi în rândul creştinilor.

   Îmi amintesc ca prin vis, cum cu ani în urmă am trecut prin situaţii asemănătoare. Din cauza unor trăiri emoţionale intense, am ajuns să mă interiorizez. Să închid în mine tot ce simţeam şi să cred că nimeni nu poate niciodată să mă înţeleagă. Am îndepărtat toţi oamenii pe care îi iubeam, şi asta pentru că simţeam că au ceva cu mine. Că pur şi simplu tulbură liniştea aceea în care m-am scufundat. Am ajuns să merg la şcoală, de la şcoală să vin acasă şi să petrec ore întregi pe calculator. Am ajuns să nu mai vorbesc cu nimeni despre ceea ce simt sau despre ce am făcut în ziua respectivă. În timpul zilei ştiam să mă prefac, să zâmbesc frumos, astfel încât oamenii să creadă că sunt în regulă. Dar mai apoi, după ce ajungeam în camera mea, mă închideam între patru pereţi. Patru pereţi care erau tărâmul meu, celula în care îmi plăcea să stau. Mă scufundam într-o stare euforică sau de multe ori plângeam pur şi simplu. Totul îmi părea atât de sumbru… de urât şi îmi doream ca viaţa să se termine cât mai repede. Da, îmi doream ca viaţa să se termine. E tragic ceea ce spun, dar este adevărul. Mi-am format o lume a mea, o lume neagră în care nu puteam să am încredere în nimeni şi în care persoanele care mă iubeau îmi erau inamice. Nimeni nu ştia de aceste stări ale mele. După cum am spus, m-am priceput să le ascund în spatele unui zâmbet. Am trăit în întuneric… într-un întuneric în care diavolul avea tot mai multă putere asupra minţii mele. Încetul cu încetul alunecam spre depresie.

   Şi apoi, cineva m-a prins de mână şi m-a tras în sus. Dumnezeu m-a mângâiat şi mi-a şters lacrimile. Mi-a încălzit inima şi a început un proces de vindecare în inima mea. A început să mă scoată din întuneric, la lumină. Cu ajutorul scrisului, talent pe care l-am primit de la El, am început să mă vindec. Să mă exteriorizez. El m-a salvat încet şi sigur.

   Au trecut ani de atunci şi totuşi, când îmi amintesc, mi se face pielea de găină. Atunci nu realizam cât de grav este, dar acum realizez. Tocmai pentru că realizez, pentru că ştiu cât de periculos este pentru un adolescent să aibă asemenea stări, îţi spun astăzi, ţie, care treci prin aceeaşi situaţie, că El te iubeşte. El te poate lua de mână şi poate să-ţi şteargă lacrimile. Poate să te aducă la lumină şi să-ţi dea viaţă. Nu mai lăsa tristeţea din inima ta să te cuprindă. Zâmbeşte. Îndrăzneşte să păşeşti prin credinţă. Da, uneori doare să fii rănit de oameni. Uneori îţi vine să te închizi în tine. Dar să ştii că există cineva care este pregătit să te asculte. Există cineva care te iubeşte şi Şi-a dat viaţa pentru tine. Este Prietenul tău cel mai bun! Ieşi şi tu din întuneric… vino la lumină!