74% din creştinii britanici consideră că discriminarea împotriva creştinismului şi a libertăţii de expresie este în creştere în ţara acestora, conform unui recent sondaj elaborat. Acest lucru este o creştere semnificativă de la 66% din 2009, potrivit unui grup independent de cercetare, ComRes, raportează Life Site News.
Sondajul ComRes a fost realizat în octombrie 2011 şi a studiat 544 creştini practicanţi de toate vârstele, din Marea Britanie. Respondenţii au fost întrebaţi dacă consideră că marginalizarea creştinilor este în creştere, dacă este în scădere sau îşi menţine echilibrul în viaţa publică. Rezultatele au arătat că 66% susţin că marginalizarea creştinilor este în creştere în cadrul guvernului, în comparaţie cu 59% faţă de anul trecut. 61% cred în creşterea discriminării la locul de muncă, iar 71% din intervievaţi observă o creştere a marginalizării creştinilor în cadrul mass-mediei.
Sondajul a fost inaugurat de Premier Christian Media Trust (PCMT), care lansează raportul la „Anchete Parlamentare privind Discriminarea Religioasă asupra Marginalizării Creştinismului în Viaţa Publică Britanică 2007-2011”.
Un comentariu
Mai suntem nevoiţi să recunoaştem, cu regret, că, în dialogul nostru cu unele comunităţi protestante, găsim din ce în ce mai puţine puncte de afinitate, întrucât, în lupta pentru drepturile creştinilor găsim din ce în ce mai puţini aliaţi. Odată ce, în ultimele decenii, discuţiile se învârteau în jurul valorii problemelor teologice sau de organizare bisericească, nivelul a fost coborât astăzi la discuţii despre axiome evanghelice morale evidente la prima vedere pentru creştini. Subliniem cu regret că diferenţele devin tot mai mari în privinţa aspectelor fundamentale de înţelegere a sfinţeniei instituţiei familiei şi a căsătoriei, a condamnării relaţiilor homosexuale, a imposibilităţii de a ridica la rang de preot sau de episcop oameni care practică, în mod deschis, relaţii sexuale împotriva naturii. Acest lucru este direct legat de presiunea relativismului totalitar asupra comunităţilor creştine, obligate să devină “politic incorecte” şi, prin urmare, să fie private de anumite privilegii, sau să accepte noi reguli ale jocului. Eroziunea imperativelor morale, de asemenea, este legată de dorinţa unor confesiuni creştine de a atrage mai mulţi membri în rândurile lor şi de a face religia mai confortabilă şi mai uşoară. Cu toate acestea, politica de condescendenţă maximală a slăbiciunilor umane prin scăderea moralităţii nu îşi atinge obiectivul: aceste comunităţi nu au cunoscut o creştere şi nu au rămas creştine decât cu numele.