“Norocul e cu toane; el nu e statornic decât în nestatornicia sa” spune un proverb italian. Eu aş spune că norocul, de fapt, nu e noroc. Şi eu am căzut în capcana aceasta, de a spune că sunt o persoană norocoasă sau una ghinionistă. Dar oare chiar există noroc? Nu cumva am transformat binecuvântările primite de la El într-o serie de evenimente norocoase? Nu cumva?
Da, se întâmplă ca într-o zi să-ţi meargă toate bine, ca a doua zi să nu-ţi mai meargă deloc. Atunci eşti tentat să spui că te-a părăsit norocul, sau că e o zi de vineri, 13. Câte din aceste lucruri, superstiţii sunt adevărate? De fapt, câte din acestea sunt biblice? Oare nu cumva, de-a lungul timpului, ne-am îndepărtat de adevăr şi ne-am apropiat de lucrurile lumeşti? Nu am căzut în capcana dezinformării?
Nu ştiu. Nu ştiu cum stă treaba şi nici nu ştiu ce-aş putea să spun. Spun doar că în ultima vreme I-am dat Lui Dumnezeu tot felul de nume: destin, soartă, noroc, ghinion. L-am identificat cu lucruri cu care nu-Şi doreşte să fie identificat. Am căutat fel şi fel de explicaţii pentru situaţiile create, pentru “coincidenţe” sau pentru întâmplările petrecute în viaţa noastră. Am căutat aproape orice explicaţie, în afară de Dumnezeu. Cuvântul “binecuvântare” a devenit unul care este folosit în biserici şi, uneori, prin casele creştinilor. De la vorbirea cu psalmi şi cântări de laudă, am ajuns să vorbim în dodii şi slobozi.
Nu sunt perfectă. Nici pe departe. Nu ştiu multe. De fapt, nu ştiu nici 1% din câte ar trebui să ştiu. De multe ori, fac aceleaşi greşeli din nou şi din nou. Cad. Mă ridic. Mă împiedic, mă redresez. Dar un lucru ştiu sigur: inima mea tânjeşte după Dumnezeu. Tânjeşe într-un aşa mod, încât uneori nu am aer fără El. Şi pentru că tânjeşte aşa, nu vreau ca Dumnezeul meu să se numească noroc. Pur şi simplu nu pot accepta asta. Da, aţi citit bine. Îl poţi numi cum vrei: Tată, Fiu, Duh Sfânt, Iahve, Iehova, Elohim, dar nu-L numi noroc, destin sau soartă. Nu face asta!
7 comentarii
Foarte frumos articolul. Domnul sa te binecuvinteze
Vă mulţumesc. Amin şi pe dumneavoastră:)
Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui fiu pentru ca oricine crede in El sa nu moara ci sa aiba viata vecinica.deci Dumnezeu este Dragoste.Dar va fi si un drept JUDECATOR.amin.
Esti talentata, un vocabular destul de bogat,si capacitate a structura o tema destul de bine. Nu vreau sa te dezamagesc, ci sa te incurajez sa iti corectezi greselile. Una si cea mai inportanta cand vrei sa scrii un articol crestin trebuie sa fie sustinut de Biblie. Articolu de fata reprezinta un adevar din Biblie, dar se vede ca nu sti unde se gaseste. Dupa cate vad articolele tale spun cat de putin timp petreci cu Cuvantul lui Dumnezeu. Esti foarte inteligenta sa analizezi problemele, dar nu iti este de ajuns.
Inca nu ai inteles sa face distinctie intre cele trei persoane din Trinitate.Nu poti amesteca persoanele intre ele.
Acum o intrebare de ce ai pus in articol numele Iahve, Iehova, Elohim? Sti ce inseamna aceste nume dazvaluite in Biblie?…imi dau seama ca nu sti. Dar de ce le folosesti?…Ti-as pune multe intrebari, dar nu le-ai putea duce, dar vei putea duce macar atat cat ti-am scris? Dumnezeu sa-ti dea intelepciune, si capacitate de nu a lasa madria sa te doboare. Continua sa folosesti cea ce Dumnezeu ti-a dat, dar sa fie asa cum zici tu in articol: “BIBLIC”.
Dragul meu prieten Andrei, când nu ajungem la struguri, sunt prea acri, aşa-i? Îţi dai seama greşit, iar tu ai nevoie să lucrezi mai mult la gramatica ta. Te las cu un verset: “Vai de cei ce se socotesc înţelepţi şi se cred pricepuţi!” Isaia 5:21 Multă binecuvântare:)
Pune-ti sabia in teaca si nu folosi versetele ca sa-ti acoperi greselile!Foloseste versetele pentru compozitia articolelor. In cea ce priveste deficienta gramaticala pe care o am ( si nu neg faptul), este datorita anilor petrecuti departe de Romania si de limba romana.
Cum spui tu Andrei:)