Dumnezeul tău merită timpul tău?

        Privind în urmă, realizez ce repede a trecut timpul. Parcă mai ieri aveam părul prins în două codiţe, un dinte din faţă lipsă şi mergeam mândră pe bicicleta mea albastră cu patru roţi. Pe parcurs, m-am transformat din copil, în adult. Am fost aşa de derutată când am realizat că grijile mele nu mai erau ce culoare de acadea să aleg, dacă să sar coarda sau dacă să mă duc până la magazinul din colţ. Şi acum, ajunsă la o vârstă care, când eram mică, consideram că e atât de înaintată, mi se pare un fleac. Un fleac pentru că sper ca măcar cât de puţin, să fi rămas tot un copil în inimă şi inocenţă. Pe măsură ce scriu aceste cuvinte, parcă te imaginezi şi tu ca un copil, nu? Îţi aminteşti cu nostalgie de vremurile când dacă te loveai, alergai la mama în braţe. Dar timpul trece, pentru că asta e în natura lui. Şi pentru că timpul trece atât de repede, mă tot întreb alarmată “Ce am făcut eu pentru Dumnezeu?”. Da, am avut o perioadă în care în fiecare zi aproape spuneam cu durere “simt că nu fac îndeajuns pentru El”.

   Şi iată că a venit un an nou. Un an în care ai şi am ocazia să schimb ceva în raportarea mea faţă de viaţă. Mi s-a dat un an de îndurare în care pot să cheltui timpul pentru a aduna comori în cer. E greu să facem aşa ceva, mai ales că acum parcă grijile şi problemele sunt tot mai numeroase. Dar oare nu merită Dumnezeul nostru toată atenţia? Dumnezeul tău nu merită timpul tău pe care oricum îl ai de la El? Dacă priveşti în urma ta, în anul care a trecut, poţi să le spui pe nume lucrurilor pe care le-ai făcut pentru El? Le poţi număra pe degete? Dacă da… haide să încercăm ca anul acesta să nu ne ajungă degetele. Să fie atât de multe, încât să nu ne ajungă o zi să le enumerăm. Din tot ceea ce ţi-ai propus pentru anul 2012, din lista ta lungă, câte sunt pentru Dumnezeu, câte pentru cei din jurul tău şi câte pentru tine? Fii sincer! Dumnezeul tău merită timpul tău?