“Ţie, Domane, Îţi dau tot. Preia tu controlul.” De câte ori am spus aşa? De câte ori I-am promis Lui că vom renunţa la visuri, planuri, dorinţe şi că îl vom lăsa pe El să lucreze în viaţa noastră? Şi… de câte ori nu am făcut aşa?
E greu să renunţi la control, mai ales ştiind că viitorul nostru stă în acest lucru. Fericirea noastră, bunăstarea noastră… Numai că Dumnezeu asta ne cere. Ne cere să avem încredere în El, să îi dăm credibilitate deplină şi să renunţăm la toate planurile noastre, în favoarea planurilor Lui. Numai că nu de puţine ori, şi eu m-am trezit în situaţia în care mă rugam şi spuneam “Doamne, Ţie îţi dau tot controlul” ca în momentul următor să mă frământ şi să mă întorc de pe o parte pe alta pentru că nimic nu se întâmpla. Prin urmare, aşteptam, aşteptam şi iar aşteptam, ca mai apoi, uneori să acţionez. Şi e greşit aşa. E greşit pentru că Domnul nu vrea asta. Nu vrea să credem în El numai când lucrurile se rezolvă repede, rezultatele nu întârzie să apară şi totul e roz. Din contră, El doreşte să ajungem în acel stadiu în care să nu ne îngrijorăm de ziua de mâine, pentru că ştim că e în mâinile Lui. Pentru că ştim că El lucrează şi că totul va fi bine. Da, asta este una din datoriile de creştin. Să ai încredere în Dumnezeul Tău chiar şi când eşti legat la ochi, tremuri şi eşti pe marginea unei prăpăstii. Asta înseamnă adevărata credinţă.
Scumpul meu, degeaba te rogi ca El să lucreze le cauza ta, dacă tu încă ţii de funie, dacă încă nu i-ai dat drumul. Trebuie să te decizi. Vrei ca tu să iei deciziile, sau El? Ai deplină încredere în modul cum lucrează Dumnezeu? El nu vrea doar vorbe, rugăciuni frumoase şi lungi, declaraţii nesfârşite. Vrea să vadă că faci ceea ce spui, că dai drumul funiei din viaţa ta, controlului şi că te abandonezi total în braţele Lui. Oare nu ai obosit să lupţi? Nu ai obosit ca în permanenţă să alergi dintr-o parte în alta? Stai puţin deoparte şi lasă-L şi pe El să-ţi arate ce poate. Dă drumul funiei!
