Mărturia unui fost lucrător din Securitate care L-a cunoscut pe Dumnezeu

Din cultele religioase, biserica care a fost cel mai oprimată a fost a cultului penticostal. Ortodocșii sau catolicii făceau voia noastră. Ce le spuneam să facă, aia făceau. Penticostalii aveau ceva deosebit: lucrarea Duhului Sfânt. În vremea aceea, la cabinetul 2 s-a pus problema dacă putem să stârpim pe acești penticostali. Articolul 30 din Constitutie nu ne dădea dreptul acesta. Așa că am început să acționăm așa cum ne învățau instructorii noștri: cum să lovim sub centură, ca cei din afară să nu afle de crimele și mârșăviile pe care le săvârșeam. În trei ani de zile au reușit să facă din mine un călău, un om care ucide cu sânge rece nu oameni vinovați,  ci oameni nevinovați, copii ai lui Dumnezeu.

Trebuie să știți că în fruntea cultului era un om de-al nostru care întotdeauna supraveghea activitatea cultului și se supăra foarte mult când cei care erau puși să facă conform planurilor noastre nu ascultau. Mulți erau botezați cu Duhul Sfânt, și nouă nu ne plăcea lucrul acesta. Mulți dintre bătrânii adunării plecau pe sate, vesteau Evanghelia și stăruiau după Duhul Sfânt. Și noi nu vroiam să se întâmple așa.  Atunci a trebuit să lucrăm cu mare grijă ca acești oameni să fie suprimați, să fie uciși. Și dumneavoastră ați văzut niște afișe pe pereți: dispărut, dispărut, dispărut. Oamenii aceștia dispăreau la Jilava. Acolo intrau în Fortul 13 și ieșirea lor era pe coșuri, cu fumul.

Am avut doi creștini, o bătrânică și un bătrânel, au cântat până în ultima clipă. S-au ținut de mână și au cântat. Au spus că ei merg acasă. Noi râdeam și am spus: cum să meargă acasă? Care-i casa lor? De fapt ce casă au ei acuma, doar crematoriul? Ea a dat să plângă puțin și soțul a îmbărbătat-o: acum ne întâlnim cu Isus, nu plânge, fii bucuroasă. Au fost pocăiți cu adevărat. Și-au dat viața, martiri ai secolului 20.

Fratele Mardare  vestea Evanghelia prin piețe, nu-i păsa de nimeni. Era lovit la Securitate, bătut, adus înapoi iarăși, dar n-a cedat niciun milimetru. Martirajul nu s-a terminat, va începe în curând, iarăși.

Sursa: istorieevanghelica