Un studiu important desfăşurat timp de şapte ani, care a fost publicat într-un jurnal de masă, pune sub semnul întrebării noţiunea seculară ce afirmă că homosexualii şi lesbienele nu-şi pot schimba orientarea sexuală.
Studiul de durată a urmărit 61 de subiecţi pe o perioadă între şase şi şapte ani, şi a constatat că 23 la sută din ei au declarat, au realizat cu succes conversia de la o orientare homosexuală la una heterosexuală, iar alţi 30 la sută au declarat că au atins o stare de castitate stabilă în comportament, în mod semnificativ nemaiidentificându-se ca fiind de orientare gay. Douăzeci la sută dintre subiecţi au renunţat la efortul transformării şi au îmbrăţişat în continuare o identitate gay.
Acest studiu este considerat a fi primul de acest gen, adică unul care a monitorizat nişte persoane pe durata mai multor ani şi a monitorizat succesul sau eşecul lor. Studiul a monitorizat subiecţi care au luat parte în mod voluntar la lucrarea creştină Exodus International, cea mai mare slujire la nivel naţional în SUA dedicată exclusiv ajutorării homosexualilor.
Rezultatele parţiale ale studiului au fost emise în 2007 şi 2009, iar acum sunt publicate într-o revistă de specialitate. Astfel, autorii speră că această publicaţie îi
va da mai multă credibilitate în faţa criticilor. Studiul este publicat în “Jurnalul despre Sex şi Terapie Conjugală”, volumul 37.
„Rezultatele pe care le-am obţinut în studiul nostru sugerează că schimbarea cu siguranţă nu este imposibilă, şi probabil nu este ceva nemaiîntâlnit”, a declarat Stanton L. Jones, coautorul studiului, psiholog la Colegiul Wheaton, pentru Baptist Press. „Aceasta nu înseamnă că schimbarea este uşoară. Noi credem că aceste rezultate trebuie să fie luate în considerare drept o modalitate de a respecta libertatea religioasă a indivizilor.”
Baptist Press a relatat despre concluziile anterioare, din 2007 şi 2009. “Faptul că studiul a fost publicat într-un jurnal de specialitate este un lucru semnificativ”, a declarat Jones.
„Aceasta înseamnă că metoda corespunde cerinţelor necesare unei lucrări ştiinţifice demnă de a fi luată în serios”, a spus Jones. „Criticii încă mai resping studiul. Ei spun: „Ei bine, e doar un singur studiu” sau susţin, că nu a fost evaluat un eşantion suficient de mare. Dar cred că studiul reprezintă o provocare semnificativă pentru opiniile dominante referitor la acest subiect, mai ales dat fiind faptul că principalele organizaţii de sănătate mintală spun în voci alternante, că schimbarea de orientare sexuală este, fie imposibilă, fie că schimbările de orientare sexuală sunt foarte puţin probabile.”
O declaraţie de pe site-ul Asociaţiei Americane de Psihiatrie (AAP) susţine că promovarea terapiei de schimbare, „contribuie la crearea unui climat negativ pentru persoanele lesbiene, gay şi bisexuale”.
„Toate organizaţiile naţionale importante de sănătate mintală au exprimat oficial îngrijorarea cu privire la terapiile care promovează modificarea orientării sexuale”, spune declaraţia AAP. „Până în prezent, nu a existat nicio cercetare ştiinţifică adecvată care demonstrează că terapia menită să schimbe orientarea sexuală este inofensivă sau eficientă.”
“Schimbarea atitudinilor la acest subiect nu este uşoară”, a spus Jones. “Povestiri despre oameni gay care au încercat, dar nu s-au schimbat, tind să atragă mai multă atenţie din partea mass-media”, a spus el. “De asemenea”, a menţionat el,” problema a devenit una de ordin politic. Atunci când procurorul general Eric Holder a anunţat în februarie că Departamentul de Justiţie nu va mai apăra Legea Protecţiei Căsătoriei, o parte a raţionamentului lui Holder s-a bazat pe faptul că există „un consens ştiinţific în creştere, că orientarea sexuală este o caracteristică care nu poate fi schimbată.” Studiul realizat de Jones şi coautorul său, Mark A. Yarhouse, de la Universitatea Regent atentează în mod direct asupra acestui argument. „A admite că studiul este valabil înseamnă a ridica problema schimbării politicilor [publice]”, a spus Jones. Studiul nu examinează de ce unii oameni au mai mult succes în schimbarea orientării lor decât alţii. „Nu putem răspunde la aceasta”, a spus Jones.
Unii critici spun că studiul a fost deficitar, deoarece nu a înregistrat răspunsurile fizice ale subiecţilor la stimuli sexuali. În unele cercuri ştiinţifice, aceasta se face prin plasarea în faţa subiecţilor a unor imagini pornografice, şi fie se monitorizează răspunsul fizic, fie se monitorizează răspunsul creierului faţă de acest stimulent. Dar un astfel de test, a spus Jones, ar fi fost împotriva a ceea ce se străduieşte să obţină Exodul – puritatea sexuală atât în gândire, cât şi în practică.
„Creştinii şi alţii care caută schimbarea bazată pe un cod moral nu privesc la aceasta ca la un experiment inocent”, a spus Jones. „ Oamenii care sunt în curs de schimbare, nu doresc să se expună la pornografie homosexuală ca la o metodă prin care s-ar determina, dacă aceştia s-au schimbat sau nu.”
Jones şi Yarhouse sunt precauţi în ce priveşte previziunea unei rate de succes bazate pe studiul lor. “De exemplu”, spun ei, “ar fi greşit să afirmăm, că 23 la sută din oameni îşi pot schimba orientarea lor, doar pentru că la 23 la sută din oamenii din cadrul acestui studiu au reuşit asta. Cu toate acestea”, spun ei, “studiul arată că schimbarea este posibilă”.
„Ştiu persoane care au fost căsătorite de 20-30 de ani după părăsirea comunităţii homosexualilor”, a spus Jones. „Afirmaţia că nimeni nu s-a schimbat niciodată, nu este justificată nici de studiul nostru, nici de alte cazuri semnificative existente.”
Michael Foust este editor asociat al Baptist Press. Aflaţi mai multe despre studiul respectiv la ExGayStudy
Puteti citi întreg studiul la TandF.co.uk
Ştire preluată de pe: valeriughiletchi.org
