Serioase incalcari ale drepturilor omului continuă să fie comise de către armata Burmei, în estul statului, în timp ce codiţiile umanitare se deteriorează din cauza lipsei de finanţări internaţionale, potrivit unui nou raport întocmit de Solidaritatea Creştină Mondială (CSW).
Luna trecută, CSW a efectuat o altă cercetare asupra frontierei dintre Thailanda şi Burma, vizitând refugiaţii statului Karen, din lagărele de pe partea thailandeză a frontierei, precum şi persoanele strămutate intern de peste graniţă în statul Karen. De asemenea, CSW a participat la o întâlnire cu foşti deţinuţi politici, activişti exilaţi, reprezentanţi ai mişcării democratice, organizaţii non-guvernamentale şi diplomaţi.
CSW a intervievat câţiva refugiaţi de curând sosiţi, care au fugit din cauza luptelor dintre armata burmă şi grupuri etnice înarmate.
Un refugiat al statului Karen a spus: “Oriunde armata burmă merge, ei incendiază satele sau împuşcă oamenii. Aşa că oriunde amata merge, fugim din cauză că ştim ceea ce se va întâmpla dacă nu o facem.” Raportate despre munca forţată, jefuire, stoarcere şi tortură rămân la scară largă. Un altul a spus: “Suntem foarte obosiţi în inimi şi minţi. Nu ne putem gândi la ceea ce urmează să facem. Suntem foarte obosiţi.”
Condiţiile din lagăr sunt severe, ca urmare a reducerii susţinerii internaţionale pentru asistenţă umanitară de-a lungul frontierei. Refugiaţii primesc doar orez şi sare, iar raţiile au fost reduse în mod semnificativ. Nu au primit îmbrăcăminte, pături sau plase împotriva ţânţarilor din 2008, şi cel puţin 10 copii sub vârsta de 5 ani suferă de malnutriţie. Oamenii se bazează pe căutarea mugurilor de bambus, frunzelor crude şi a rădăcinilor din pădure.
