Să fii aproape de Dumnezeu în vremurile bune nu e un lucru greu. Nu e greu atunci când te rogi şi El îţi răspunde pe loc, şi planurile parcă merg perfect. Când totul în jur e roz şi nu ai parte de încercări, este atât de simplu să fii mulţumitor! Dar ce se întâmplă când iadul se dezlănţuie?
Când iadul se dezlănţuie, rămâi tu la fel de aproape de El? Mai Îi mulţumeşti pentru toate lucrurile din viaţa ta? Mai ai încrederea şi credinţa pe care o aveai când erai cu un picior în rai şi cu unul pe pământ? Îţi mai aminteşti de clipele când toate încercările veneau în viaţa ta? Când la slujbă erai provocat de colegii tăi, acasă nu erai înţeles, la şcoală toţi se legau de tine şi în viaţa de cuplu erau numai neînţelegeri? Şi parcă atunci când căutai o rezolvare, în schimb venea o nouă problemă. Asta înseamnă că iadul s-a dezlănţuit atunci în viaţa ta. Tu cum ai procedat? Te-ai pus pe genunchi şi ai stat liniştit pentru că ai ştiut că toate sunt în mâinile Lui sau ai început să strigi “De ce?” şi să iei problema în propriile mâini?
Ca să fii încrezător că vei sta drept atunci când toate lucrurile cad în jurul tău, este greu. Greu, dar nu imposibil cu ajutorul lui Dumnezeu. Încearcă să trăieşti şi să acţionezi astfel încât atunci când ai o problemă şi tu vei fi cu zâmbetul pe buze, să se întrebe toţi dacă este ceva în neregulă cu tine sau dacă ţi-ai pierdut minţile. Da, şi apostolii au fost întrebaţi dacă sunt beţi sau şi-ai pierdut minţile. Nu, nu erau beţi, ci erau plini de Duhul Sfânt. Tu de ce eşti plin atunci când încercările te copleşesc? Când iadul se dezlănţuie în viaţa ta, cum reacţionezi?
