Să ai curaj

          A te ridica în picioare, a vorbi în faţa unor sute de oameni, chiar dacă mâinile îţi tremură şi vocea abia se aude, înseamnă curaj. A lua viaţa în mâini şi a pleca în misiune în India cu 50 de euro în buzunar, înseamnă curaj. A renunţa la vechiul loc de muncă pentru că era împotriva eticii tale de creştin, înseamnă curaj. A nu şti ce vei mâna mâine şi totuşi a zâmbi, înseamnă din nou curaj. A spune că eşti creştin, deşi ştii că vei fi judecat şi poate chiar rănit, este curaj. Şi totuşi, cine are acest curaj?

      Să ai curaj. Am auzit aceasta de atâtea ori, la atâtea predici şi am citit în numeroase cărţi. Doreşti un sfat? Curaj. Numai că puţini creştini înţeleg ce înseamnă curajul în ziua de astăzi. Normal, nu mai este ca în trecut, când a avea curaj însemna să fii împuşcat pentru Hristos. Nu, au apus acele vremuri şi totuşi acel curaj nu ar fi trebuit să apună. Dar din păcate, odată cu vremurile, în viaţa unor oameni a apus şi acel curaj. Curajul nu înseamnă numai a te bate cu pumnii în piept şi a striga că eşti creştin. De câte ori ai spus principiile tale şi te-ai ridicat în picioare pentru a le susţine, deşi ştiai că acest gest te-ar putea costa locul de muncă, viaţa sau familia? De câte ori? Te-ai apucat de o misiune, puţin mai diferită, iar toţi ceilalţi din biserică ţi-au spus că eşti nebun. Dar tu ai ştiut că e de la Dumnezeu. Ai avut curajul să continui sau ai renunţat pentru că îţi era frică de judecata oamenilor? Curajul pentru mine nu înseamnă neapărat să mergi la biserică şi să spui oamenilor din biserică să se pocăiască. Da, şi acesta e un soi de curaj, dar poate fi el comparat cu acel curaj de a te apropia de limită, de marginea prăpastiei? De a te apropia de un om robit, de a te ruga împreună cu el şi a petrece timp în prezenţa lui deşi ştiai că acest lucru îţi va afecta relaţia cu cei din jurul tău? Da, acesta e un curaj. Aceasta înseamnă pentru mine curaj! A întinde mâna unui om care a fost aruncat pe marginea drumului. A-i întinde mâna deşi toţi ceilalţi s-ar uita cu dispreţ la tine.

 Să ai curaj. Oh, ce mult ne dorim aceasta! Ce mult ne-am dori să fim în stare să trecem peste stereotipurile vremurilor acestea şi să luptăm. Da, să luptăm. Să luptăm chiar dacă nu e nimeni alături de noi. Cât de mult ne-am dori să avem curajul de a face lucrurile diferit decât le fac toţi ceilalţi! Dar câţi dintre noi au curajul să arate cine sunt ei cu adevărat? Câţi?