Duminică 23 octombrie 2011, am participat alături de alţi prieteni, pentru prima dată, la serviciile Bisericii Agape: www.agapearizona.com (pastor Petrică Lascău). O biserică apărută recent în constelaţia bisericilor evanghelice din Phoenix, AZ. Mă pregătisem mai de mult, în sensul că citisem cu atenţie aşa numita „platformă program” a noii biserici, prezentată pe blogul „PAŞI SPRE LUMINĂ”
Am remarcat câteva aspecte privind „Viziunea noastră”, deci a Bisericii Agape:
“Biserica Agape doreşte să creeze un climat prietenos tinerei generaţii care trebuie să-şi găsească locul şi rolul în biserică; să dezvolte un nou sistem de conducere inspirat din Noul Testament care să elimine toate elementele moştenite din modelul comunist împrumutat din biserica originară din RO; un nou mod de închinare în care focusul să fie pe participarea întregii biserici, eliminând modelul „vino şi vezi” care transformă biserica în artişti şi spectatori; dezvoltarea unei atitudini de slujire care să elimine mentalitatea de consumator al participantului, atitudine care să producă slujitori ai Împărăţiei.”
Într-adevăr, câteva obiective inedite, după unii chiar oarecum îndrăzneţe, dar în acelaşi timp interesante – şi de ce nu şi captivante, în sensul înţelegerii necesităţii unei schimbări în anumite concepţii din comunităţile noastre…
Documentat cu aceste considerente, am pășit oarecum sfios, dar şi dornic de a percepe cel puţin într-o oarecare măsură, atmosfera. Surpriza a fost neaşteptată! Un optimism relevant pe fundalul unei atmosfere calde, de degajare a bucuriei, de încredere şi ospitalitate, care instantaneu amintea de Faptele Apostolilor, cap. 2: „Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu; ei lăudau pe Dumnezeu şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi.” Zâmbetul afişat pe feţele celor de acolo (peste 150), trăda involuntar dar cu certitudine, expresia unei trăiri lăuntrice, a bucuriei, a încrederii şi dragostei, caracteristice adevăraţilor închinători!
Acum, a doua zi, reflectând la cele văzute şi trăite la Agape, îmi amintesc de o scurtă relatare, dar plină de învăţăminte, a fratelui nostru R. Wurmbrand: „Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre.” (Romani 5:5)
Odată, pe când Isus mergea pe străzile Nazaretului, glăsuieşte o poveste musulmană – mulţimea îl acoperi cu ocări. El îşi continuă liniştit drumul, rugându-se cu voce tare pentru cei ce-l batjocoreau. Cineva îl întrebă cum putea fi atât de senin. Iar El răspunse: ,,Am dat singurul lucru pe care-l aveam în punga mea – seninătatea!”.
Spargi o sticlă plină cu lapte. Nici o picătură de oţet nu va curge din ea, pentru că nu conţinuse oţet. Cum pot cuvinte de ură şi de răzbunare să curgă din inima unui creştin? Creştinul nu are de ales între mai multe posibilităţi. El nu împlineşte porunca dragostei pentru că Hristos i-a poruncit astfel. Dacă ar vrea să urască, n-ar şti cum s-o facă, deoarece Dumnezeu i-a înnoit inima. El are numai dragoste.
Radu Oprea
Phoenix, Arizona
