Subiectul de care ne vom ocupa astăzi este unul destul de delicat, controversat şi dureros în acelaşi timp. Vom vorbi despre mentalitatea de victimă, făcând referiri la două femei care s-au confruntat cu această problemă – Tamar şi Dina. Aceste femei din vechime, asemenea nouă astăzi, s-au confruntat cu durerea, abuzul, ruşinea, vinovăţia, respingerea. Au fost nişte victime ale altora, ale circumstanţelor nefaste din viaţa lor. Aceste circumstanţe nefavorabile le-au schimbat cursul existenţei pentru totdeauna.
În biblie avem câteva cazuri de victimizare. Termenul „victimă” în originalul din ebraică este „cheleka”, termen ce se traduce „nefericit, nenorocit, fără şansă”. În Psalmul10:8 ni se spune că „ochii celui rău pândesc pe cel nenorocit (victima)”. În Vechiul Testament, termenul „victimă” este tradus cu sensul de „ucis, mort, necinstit, rănit, omorât, lovit de moarte, tăiat, înjunghiat”. Toate aceste atribute caracterizează persoana victimizată.
În 2 Samuel 13 întâlnim această victimă abuzată, nefericită, nedreptăţită şi singură. Nimeni nu a sărit în apărarea acestei victime. Frumuseţea şi gingăşia cu care creatorul o înzestrase i-au fost furate. Din fata încrezătoare care era, Tamar devine o victimă fără niciun viitor, fără nicio şansă de a-şi reface viaţa. Abuzată sexual de propriul frate, Tamar este victima nevinovată a sentimentelor bolnave, a poftei lui Amnon. Povestea ei este una tragică. Poveste care se aseamănă cu povestea neştiută, ascunsă a multor fete.
Tamar îşi continuă viaţa lipsită de bucurie, de linişte şi pace. Însingurată şi debusolată, îşi va purta durerea ascunsă adânc în inimă. Întrebări fără răspuns îi vor asalta de acum înainte conştiinţa: „oare voi putea trăi cu această durere toata viaţa? Oare îl voi putea ierta pe cel care m-a rănit?”
Tamar, refugiată în casa unui alt frate de-al ei, rămâne nemângâiată, trăind cu mentalitatea de victimă pentru tot restul vieţii.
Ea este o victimă de 2 ori, pentru că nimeni nu intervine pentru ea. Propriul sau tată, sub ochii căruia se desfăşurase întreaga dramă, nu ia nicio măsură, nu-l pedepseşte pe Amnon. În fond, Tamar era fiica lui, ar fi putut face ceva. Ar fi putut să-i reabiliteze imaginea în societate. Tamar a fost jefuită de onoarea şi castitatea ei, i-a fost luat dreptul la fericirea unei viitoare familii. A trăit toată viaţa nemângâiată. Termenul acesta în originalul din ebraică este ruinată emoţional.
Tamar şi-a petrecut restul zilelor ruinată emoţional. Ea devenise o epavă. Durerea abuzului i-a ruinat sufletul şi trupul. Probabil se strecura pe lângă alţii, dorind să fie văzută cât mai puţin… Tamar este prototipul victimei care nu poate rupe cercul vicios al victimizării.
De prea multe ori o piedică în calea devenirii şi împlinirii noastre este propriul trecut de care multe dintre noi am da orice, ca să ne eliberăm. Şi încercăm în felul nostru, prin puterile noastre să rupem legăturile emoţionale cu acel trecut de care nu prea suntem mândre sau care ne-a produs o mare durere.
Problema ta principală s-ar putea să nu fie setea după acceptare, deşi cred că e problema multor femei. S-ar putea ca problema ta să fie cu totul alta.
Abandon, respingere, ruşine şi vinovăţie. S-ar putea să le fi simţit chiar pe toate. Dar, indiferent care ar fi evenimentul care te-a rănit, ascultă vestea aceasta bună, care este minunată, incredibilă şi care schimbă vieţi.
Indiferent de ce am fi făcut noi înşine sau ce ni s-a făcut, indiferent cât de adânci ar fi rănile şi cât de distruse ne sunt sufletele, avem un Dumnezeu puternic care poate să ne transforme trecutul nostru întunecat şi cele mai adânci frici ale noastre. Un tată iubitor care promite să vegheze punctele noastre vulnerabile şi să ne întărească slăbiciunile, să corecteze minciunile care ne-au înşelat şi să vindece fisurile sufletelor noastre. Nu vă fie teamă să-l lăsaţi pe Hristos să intre în cele mai ascunse locuri ale inimilor voastre. Procesul de vindecare începe cu recunoaşterea faptului că acel trecut te-a rănit cu adevărat, că durerea aceea a fost cât se poate de reală şi că preţul plătit a fost unul mare.
Nu va reprimaţi sentimentele de frica retrăirii acelui trecut. E primul pas, ce-i drept, cel mai greu, de a trage cortina uitării de pe tabloul tragediei trăite cândva. Abuzurile şi rănile trecutului, fie ele de natură spirituală, emoţională sau fizică, sunt adesea însoţite de sentimente de vinovăţie sau ruşine. Persoanele care au suferit abuzuri în trecut se confruntă mai mereu cu vinovăţia. Cred că au o parte de vină pentru ceea ce s-a întâmplat. Procesul de reabilitare este blocat sau încetinit de acest sentiment de culpă, de cele mai multe ori nefondat. Voia lui Dumnezeu nu este nici asumarea culpei, nici reprimarea sentimentelor. Acestea nu sunt căi spre eliberare, ci nişte drumuri înfundate care nu duc nicăieri. Voia lui Dumnezeu este eliberarea totală şi definitivă de sub puterea distrugătoare a trecutului.
Fie că ai fost victima altora sau a propriilor greşeli, Hristos te invită să parcurgeţi împreună paşii spre vindecare. Numai El poate să redea drumul inimii tale în libertate.
Un prim pas e să recunoaştem pierderea, durerea, şi să-l invităm pe Cristos să se ocupe de rănile noastre. Dacă am păcătuit împotriva propriei persoane, să recunoaştem această atitudine ca fiind păcat. Trecutul nostru poate fi spălat prin sângele mielului şi întreaga noastră existenţă poate fi schimbată. Dumnezeu are puterea aceasta, de a pune împreună bucăţile sparte ale vieţilor noastre. Nu este o veste minunată?
Îndemnul pe care ni-l dă Biblia este acesta – „nu vă mai gândiţi la ceea ce a fost înainte (trecut păcătos, durere, abuz, pierdere) şi nu vă mai uitaţi la cele vechi (fapte din trecut)… Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple.”
Da, Hristos va face ceva nou pentru tine. Chiar pentru tine. Pentru tine care ai greşit aşa de lamentabil în trecut, pentru tine care ai fost respinsă, abuzată, subapreciată, care te-ai strecurat prin viaţă cu povara propriei dureri , zdrobindu-ţi sufletul, pentru tine care nu ai putut avea ce ţi-ai dorit, pentru tine care te consideri o anonimă, un nimeni în ochii oamenilor… Pentru tine astăzi, Hristos vrea să facă ceva nou. Vrea şi o va face… deschide-ţi inima zdrobită, aruncă povara neiertării, a ruşinii şi a durerii şi lasă-l pe Hristos să te transforme în altcineva. Într-o făptură nouă, regenerată şi spălată de sângele lui.
Tu nu mai eşti ceea ce trecutul a vrut să facă din tine. Reţine asta – tu nu mai eşti ceea ce trecutul a vrut să facă din tine! Hristos şterge astăzi din dreptul tău numele ruşinii şi vinei pe care satan a vrut să ţi le pună pe frunte. Tu eşti de azi o fiică de Dumnezeu, răscumpărată la Golgota, reabilitată şi iertată pentru veşnicie. Tu nu mai eşti o persoană de mâna a doua, pentru că e pe cale să se întâmple ceva nou. Hristos îţi dă o nouă identitate, un nume nou, eşti preaiubita lui, o prinţesă a cerului, pentru veşnicie. Porţi pe fruntea ta un nume nou, pentru că Hristos, mielul de jertfă, a plătit pentru tine. Nu o parte a vinei, ci tot preţul.
Autor: Mihaela Gheorghe – consilier matrimonial, scriitoare.
