În 1997, după ce a graduat Institutul „Christ For The Nations” din Dallas, Texas, Cornel Bistrian a plecat în prima lui călătorie misionară, în ţara sa natală, România. În timpul vizitei sale la Cluj-Napoca, un binecunoscut pastor local i-a propus să deschidă o şcoală biblică în oraş. După doi ani de rugăciune şi lucrare misionară în România, lui Cornel Bistrian i se face o nouă propunere de a începe o şcoală bilbică, de data asta însă, din partea liderilor CFNI, Dallas. Această ultimă direcţionare a fost un răspuns din partea lui Dumnezeu.
În ianuarie 2000, trei fraţi i s-au alăturat în iniţierea acestei viziuni, iar şcoala a început cu cinsprezece studenţi, având ca locaţie clubul CFR, Cluj, pe care îl închiriau la oră. După aproximativ un an, prin generozitatea nesolicitată a unui cuplu american, prieteni îndelungaţi cu CFNI, Dumnezeu i-a binecuvântat cu o clădire veche, aşezată în centrul oraşului. Domnul le vorbise în 1997 că ar trebui să existe o şcoală biblică în Cluj-Napoca, pe care sunt chemaţi să o sprijine financiar.
Cu trecerea timpului, lucrarea a crescut şi tot mai mulţi studenţi s-au alăturat viziunii. Însă această creştere în număr a adus cu sine necesitatea unei clădiri mai spaţioase. Neştiind despre acest lucru, acelaşi cuplu, auzind din nou vocea Domnului, a revenit cu un alt suport finaciar. În octombrie 2002, s-a început construcţia unei noi clădiri, în spatele celei vechi. În aproximativ un an, clădirea a fost finalizată.
Încă de la început, mâna lui Dumnezeu a fost peste această lucrare şi Duhul Sfânt se manifesta cu putere în vieţile studenţilor. Rodul muncii a fost răsplătit şi mulţi dintre tinerii care vizitau şcoala au fost mântuiţi, înscriindu-se apoi ca studenţi. Mulţi au fost vindecaţi, eliberaţi, umpluţi cu Duhul Sfânt, stârniţi şi pregătiţi pentru lucrare. Studenţii se implicau în ieşiri evanghelistice, lucrări cu orfelinatele, închisori, spitale, tabere de tineret şi numeroase alte activităţi în sate.
În perioada anilor 2005-2006, Cornel Bistrian îl numeste director pe Dennis Pence, prieten şi fost coleg, graduat de Institutul CFNI, Dallas, Texas. Dumnezeu a binecuvântat acest timp, şcoala intrând într-un sezon al recoltei.
În 2006, Cornel Bistrian revine în ţară împreună cu familia, reluându-şi poziţia de director al şcolii.
Din dorinţa de a echipa tineri pentru slujire şi de a investi mai mult în creşterea lor, în 2007 ia fiinţă programul full-time, acesta presupunând participarea celor 14 studenţi implicaţi şi la cursurile de dimineaţă.
Cristos Pentru România a fost şi este un loc al prezenţei Domnului, un munte al Sionului unde oamenii să vadă faţa si să audă vocea lui Dumnezeu, un loc al transformării, al echipării până la statutul de slujitor.
Sursa: Cristos Pentru România
Şcoala Biblică prin prisma văzută de unul din studenţii primei promoţii, Vasilică Croitor
Cu o săptămână în urmă s-au sărbătorit 20 de ani de la începuturile Şcolii Biblice Cristos Pentru România. Prima grupă de studenţi a fost în Suceava, apoi şcoala extinzându-se în Timişoara şi în alte localităţi din ţară.
,,Anii în care am frecventat şcoala Biblică din Suceava (prima promoţie) au însemnat pentru mine o mulţime de lucruri frumoase. Am studiat acolo în paralel cu treapta a doua de liceu. Cursurile se ţineau în fiecare zi de luni, marţi, miercuri şi vineri. Ţinând cont că joia era biserică, practic toată săptămâna era plină de activităţi.
Mai întâi, şcoala mi-a oferit un cadru relaţional de formare spirituală. O grămadă de tineri din Suceava şi din împrejurimi ne adunam zilnic, flămânzi după Cuvântul lui Dumnezeu. Multe discuţii pe temele discutate se prelungeau cu mult peste ora de curs, şi continuau apoi pe drumul lung până acasă.
Şcoala ne-a provocat să ieşim din cutiuţa noastră, din zona de confort, atfel că pentru prima oară am ieşit la evanghelizare de stradă cu studenţii şcolii. Îmi amintesc că la prima astfel de acţiune am cântat cu grupul într-o zonă mai aglomerată din Burdujeni. Predicator a fost Nelu Filip, unul dintre profesorii şcolii care făcea naveta din Timişoara. Tot cu colegii am început şi evanghelizarea în Zahareşti. Ce vremuri! Slavă Domnului că nu s-au adeverit “urările” celor care ne-au spus: “Am fost şi noi tineri ca voi, dar după aceea ne-a trecut…”. Au trecut douăzeci de ani de atunci, dar, prin harul Domnului, pot spune că pasiunea pentru slujire nu a fost doar un moft sau o manifestare a elanului tinereţii.
Şcoala a fost locul în care am putut fi corectat şi îndrumat spiritual de mentori dedicaţi pentru aceasta. Mai avusesem parte de aşa ceva câtă vreme am studiat cu Nicu Pauliuc cursurile BEE. Însă la Şcoala Biblică aveam vreo 7 profesori tineri, toţi interesaţi şi gata să ne îndrume, să ne răspundă la întrebări. Aveau timp pentru noi şi ne-au dat posibilitatea să ne mărturisim păcatele, s-au rugat pentru noi şi cu noi, ne-au încurajat şi chiar a funcţionat o vreme un cadru de dare de socoteală.
La şcoală mergeam cu Mihaela, cea care mi-a devenit soţie. Şi acesta a fost un har mare, fiindcă a putut înţelege bine ce este slujirea înainte de a ne căsători, mi-a cunoscut inima şi pasiunea şi de aceea a fost pregătită de Domnul pentru viaţa de misiune în Dobrogea.
Slavă Domnului pentru tot ceea ce am învăţat şi trăit în acei ani!.,,
Autor: Vasilică Croitor
Sursa: Răscumpărarea Memoriei
