Religia, alături de istorie, a fost cel dintâi fundal de manifestare a culturii scrise şi a literaturii, la români. Cartea religioasă românească a fost, mai întâi, o carte de cult în limba slavonă, apoi o carte de cult în limba română.
Religia şi literatura dezvoltă, începând cu secolul al XVI-lea, un palier comun, în care prelaţi şi cărturari contribuie la modelarea limbii române, din dorinţa de a da glas credinţei. La acest palier participă şi cultura populară, prin componenta religioasă, creştinismul popular şi creaţia folclorică.
Secolele ulterioare valorifică temele religioase din punct de vedere artistic pentru a da expresie celor mai adânci sentimente umane şi pentru a ilustra atitudinea omului în raport cu probleme grave care l-au frământat permanent. Aşadar, traducerea de carte religioasă, respectiv crearea de text religios contribuie esenţial la scrierea primelor pagini de literatură română.
O istorie a culturii româneşti în afara dezvoltării culturii şi civilizaţiei creştine este imposibil de realizat!
Religia şi literatura au aceeaşi rădăcină: sacrul aflat la originea conştiinţei. Ceea ce duce la concluzia că imaginaţia literară este produsul creativităţii cu care am fost înzestraţi de Creator.
Creativitatea nativă a fiecăruia poate fi folosită în direcţii diferite – funcţie de abilităţi, cu motivaţii diferite, cu scopuri diferite… Toate acestea converg însă spre a folosi ceea ce ai doar pentru tine sau a dărui şi celorlalţi, a pune ceea ce ai în slujba binelui sau a răului.
În contextul contemporan creativitatea este pe punctul de a se pierde tocmai datorită conceptului instant – totul rapid, de-a gata, cu cât mai puţin efort şi cât mai multă plăcere. Împlinirea dorinţelor proprii este pe primul plan, aşadar, nu-i de mirare când comunicarea nu depăşeste gestul dictat de instinct şi nu se desprinde de gândirea primitivă!
În contextul contemporan, în care cunoaşterea înseamnă putere şi cunoaşterea este valorificată pentru a manipula pe ceilalţi, este un mare act de curaj dar mai ales un mare exemplu de altruism, să scrii literatură creştină, iar scriitura ta să strige în gura mare: cunoaşterea aduce eliberare, cunoaşterea înseamnă libertate, cunoaşteţi adevărul şi veţi deveni liberi. Aici o încadrez eu pe Ligia Seman şi romanele ei, mai ales acest roman în două volume, “Portrete din cioburi”.
Un roman existenţial, social, de dragoste şi psihologic în acelaşi timp. Este posibil să aduni toate acestea la un loc într-o singură carte? Da, este posibil, pentru că, nu-i aşa, omul este un cumul din toate acestea, şi nu numai. Iar Portrete din cioburi este un roman despre oameni, oameni compleţi aş îndrăzni să spun, care se arată aşa cum sunt, fără măşti, dezvăluindu-şi frământările şi neliniştile, temerile, căutările, incertitudinile, eşecurile. Oameni care dezvăluie cititorului procesul complet al raţionamentului şi argumentării în alegerile pe care le fac în viaţă, conform cu propriul sistem de valori. Oameni care rămân la fel de transparenţi în a ne dezvălui modul în care se zbat suportând consecinţele alegerilor greşite pe care le-au făcut. Portrete din cioburi este o carte în care ne regăsim fiecare dintre noi: copil, femeie, bărbat, tineri, vârstnici. Este o carte despre fiecare dintre noi! Este carte în care omul real şi trăirile lui de fiecare zi sunt personajele!
Ceea ce dă o mare greutate romanului Ligiei Seman este faptul că “Portrete din cioburi” este o carte pentru fiecare dintre noi! Autoarea vrea să descoperim şi să ne descoperim mai mult, să înţelegem şi să ne întelegem mai bine, să descoperim soluţii la problemele noastre şi să găsim vindecare pentru rănile noastre.
Într-o societate în care tot mai mulţi îşi conjugă existenţa cu verbe precum: merit, mi se cuvine, sunt, vreau, iar aceste verbe au devenit metoda lor de comunicare, literatura scrisă de Ligia Seman alege, în contrast, acea formă de comunicare prin intermediul căreia transmite şi demonstrează că îi pasă, că ceilalţi contează pentru ea. Care este această formă de comunicare? Este dragostea pentru semeni.
Ligia scrie din dragoste pentru oameni. Pentru ca ei să înveţe din greşelile celorlalţi, să nu repete greşeli, să găsească vindecare, restaurare, să regăsească liniştea universului interior; pentru ca ei să devină, să se dezvolte, să fie transformaţi.
Astăzi, când tot mai mult este vehiculată ideea că totul se poate cumpăra, inclusiv iubirea, Ligia Seman aduce un mesaj inedit, proaspăt şi revigorant: Iubirea se dăruieşte!
Sursa: Ligia Seman
