“Elevul nu e obligat să urmeze religia, dar riscă mult dacă se retrage de la această oră. Supăraţi că profesorul le îndocrinează copiii, câţiva părinţi propun soluţia: ora de istoria religiilor.
“Nu putrezesc, miros foarte frumos şi fac minuni”, sună ghicitoarea cu care profesorul de religie îşi stimulează elevul de clasa a III-a. Cei care răspund corect, adică “moaştele”, vor primi probabil un zece.
Copiii, învăţaţi să se ferească de atei şi neoprotestanţi
Mai târziu, în clasa a IV-a, elevul va învăţa să se ferească de atei sau neoprotestanţi. Se porneşte de la prima dintre poruncile din Biblie: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei în afară de Mine”.
După care profesorul le explică elevilor: “Împotriva acestei porunci greşesc mai întâi ateii, adică cei care cred că nu există Dumnezeu, apoi cei care se închină la zei mincinoşi (la idoli); cei care cred altfel decât ne învaţă Biserica Ortodoxă; cei care iubesc altceva mai mult decât Dumnezeu”.
Ora de religie: un monolog. Profesorul zice, elevul crede!
“Problema este că nu putem aborda aproape niciun subiect despre care am dori să ştim mai multe opinii, profesorii de religie (cel puţin cei pe care i-am întâlnit) au o gândire fixă, un orizont extrem de restrâns. Să ceri argumente la ora de religie devine chiar un păcat”, atrage atenţia elevul.
“Copilul îşi face duşmani artificiali”
Igor crede însă că efectele sunt chiar mai grave decât par. “Problema fundamentală este îndoctrinarea într-o singură credinţă. În timp ce noi vrem să facem parte dintre societate deschisă, această metodă de predare închide copiii noştri în triburi. Pentru ei, adventistul e duşmanul, martorul lui Iehova e duşmanul, ateul la fel. Sunt pur şi simplu duşmani făcuţi artificial”, spune el.
Acestea sunt fragmente sustrase din ziarul EVZ. Care este părerea dumneavoastră despre această întâmplare şi cum consideraţi că ar trebui remediată?
