Paznici la poarta Raiului

     Astăzi, în timp ce luam micul dejun, povesteam despre creştini şi despre situaţia în care s-a ajuns. Nu povesteam cu scopul de a judeca, ci am ajuns la acest subiect deoarece la masă cu noi era un misionar. Şi încercam să ne dăm seama de ce multă lume nu acceptă un adevăr atât de evident. De ce, deşi au toate motivele să creadă ce li se spune, încă dau înapoi? Unul din motivele pe care le-am descoperit a fost orgoliul, mândria. Şi aceste caracteristici nu ocolesc pe nimeni.

    Încetul cu încetul, ne-am amintit de fraţii care nu te salută pe stradă dacă nu ai fustă şi batic. Care nu-ţi răspund la salut dacă nu te cred vrednic de salutul lor. În timp ce ascultam, am zis deodată: “Asemenea oameni se consideră paznici la poarta raiului”. Şi aşa este. Vouă nu vi s-a spus niciodată: “Iadul te mănâncă. Asta te aşteaptă!”? Mie mi s-a spus asta deoarece purtam blugi. Nu vă pot descrie ura şi dispreţul din acea privire care mi-a prezis viitorul veşniciei mele.

   Este trist asta. Şi mai trist este când considerăm că noi ducem oamenii în Rai. Că noi îi mântuim. Că noi hotărâm cine intră şi cine nu. Cine are iertarea lui Isus şi cine nu. Şi suntem atât de convinşi de lucrurile astea, încât aruncăm în stânga şi în dreapta cu cuvinte care poate-i marchează pe viaţă pe cei de lângă noi. Poate că ceea ce spunem noi într-o zi, îl va determina pe celălalt să nu mai calce niciodată în Casa Domnului. Şi oare asta vrea El? Oare asta ne-a spus? Să fim paznici la poarta Raiului?