Analiza dragostei, de Cristina Dragoman

Ce e dragostea? Care e diferenţa dintre dragoste şi dragostea adevărată? Dragostea piere, pe când dragostea adevărată nu? Ce-s cu atâtea denumiri şi etichete? Întrebările astea mi-au răsunat în inimă azi. Şi uşor, uşor, am încercat să le răspund.

Dragostea? un sentiment care te înalţă. Toată energia ta e îndreptată asupra persoanei iubite. vrei să-i oferi tot binele din lume. Faci compromisuri şi suferi enorm dacă nu ţi se răspunde în acelaşi mod. Practic, îţi dă aripi. 🙂

Dragoste? Sau dragoste adevărată? de fapt… există doar o singură dragoste. cea adevărată. Orice altceva… se poate numi îndrăgostire, pasiune sau cum vrei tu s-o numeşti.

Dragostea adevărată nu piere, în schimb la un moment dat, starea de îndrăgostire, pasiunea sau pur şi simplu găsirea plăcerii într-o persoană se vor duce. atunci, dragostea adevărată este probată.

Încotro să căutăm dragostea? Şi cum ne dăm seamă de veridicitatea ei?

De fapt… nu e greu. Solomon ne-a sfătuit: “nu stârniţi, nu treziţi dragostea până nu vine ea?”.

Asta înseamnă că trebuie să o aştepţi. Nu să te apuci să baţi din inimă în inimă, căutând-o. Ca la sfârşit, când ea în sfârşit a apărut în faţa inimii tale, să nu-i mai poţi răspunde la fel pentru că eşti secătuit de energie, de dragoste.

Înima e nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?

Dar e sensibilă. Oboseşte. Prea multe compromisuri, prea multe încercări, prea multe eşecuri, prea multă suferinţă. La un moment dat, cedează. Va muri. Va deveni anemică, şi vei fi incapabil de a iubi. Vei fi veşnic trist, pentru că ai dat cu piciorul dragostei. Veşnic mizerabil. Dragostea va reprezenta doar un cuvânt în dexul vieţii tale. Atât şi nimic mai mult.

“Chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

Pe de altă parte, ştim că… dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate; dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, un se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiure, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.

Dragostea nu va pieri niciodată” 1 Corinteni 13:4-8

 Autor: Cristina Dragoman