Un bărbat a venit de la muncă târziu, obosit şi nervos, găsindu-şi băieţelul de 5 ani aşteptând la uşă nerăbdător.
– Tati, pot să te întreb ceva?
– Da, sigur! despre ce e vorba? a răspuns tatăl.
– Tati, câţi bani câştigi pe oră?
– Hei, dar asta nu e treaba ta. De ce mă întrebi astfel de lucruri? spuse omul nervos.
– Doar vreau să ştiu… Te rog, spune-mi, cât câştigi pe oră?
– Dacă trebuie să ştii.. câştig 50$ pe oră.
– Ah, a răspuns micuţul trist, cu capul plecat. Tati, îmi împrumuţi, te rog, 25$?
Tatăl s-a înfuriat:
– Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat asta este ca să îmi ceri nişte bani să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte prostii, atunci du-te direct în camera ta la culcare. Gândeşte-te de ce eşti aşa egoist. Nu lucrez din greu în fiecare zi pentru aşa copilării.
Micuţul a mers în linişte în cameră şi a închis uşa.
Omul s-a enervat şi mai tare pe întrebările băiatului. Cum a putut să pună aşa întrebări doar pentru a cere nişte bani.
După o oră, tatăl s-a calmat şi a început să gândească: “Poate chiar era ceva de care chiar avea nevoie să cumpere cu 25$ şi chiar nu mi-a cerut bani des”. S-a dus la uşa baiatului şi a deschis-o.
– Dormi? Dormi? A întrebat…
– Nu, tati, sunt treaz, a răspuns băiatul.
– M-am gândit, poate am fost prea dur mai devreme, spuse tatăl. A fost o zi lungă şi m-am descărcat pe tine.
Uite, aici ai 25$.
– Micuţul a sărit, zâmbind. Mulţumesc taţi, a strigat.
După aceea a scos un pumn de bani. Omul a văzut că baiatul avea deja bani şi s-a enervat din nou.
Micuţul şi-a numărat încet banii şi s-a uitat către tatăl său.
– De ce vrei mai mulţi bani dacă deja ai? a spus tatăl.
– Pentru că nu am avut destul, dar acum am, a replicat băiatul. Tati, am 50$. Pot să cumpăr o ora cu tine ??? Te rog să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc cu tine.
Tatăl a fost distrus de durere. Şi-a luat băiatul în braţe şi l-a implorat să îl ierte. “Este doar o reamintire pentru toţi cei ce lucrează din greu în viaţă pentru familia lor. Nu ar trebui să lăsăm timpul să treacă printre degete fără să petrecem timp cu cei care chiar contează pentru noi, aceia apropiaţi de inimile noastre.
Să ne străduim să dăruim din timpul nostru celor pe care îi iubim. Dacă azi murim, compania pentru care lucrăm ne va înlocui foarte uşor, în câteva ore. Dar familia şi prietenii pe care îi lăsăm în urmă o să simtă pierderea pentru tot restul vieţii lor!
