Una din destinaţiile festivalului Pro Misiune 2011 a fost India. Patru tineri în frunte cu familia Ema şi Mihai Bogdan au petrecut momente memorabile în „ţara contrastelor” aşa cum au numit-o ei.
Printre activităţile de bază ale echipei s-au numărat: programe cu copiii în orfelinate, munci practice, vizite în slamuri, marşuri de rugăciune, mărturii, mesaje biblice şi predarea la cursurile unei şcoli de ucenicie creştină.
„Am căutat să fim sensibili la vocea Domnului şi să vedem cu ochii Lui indienii, care, deşi sunt aşa de preţioşi pentru El, cei mai mulţi Îl caută în cele mai păgâne moduri. Din cei peste 1 miliard de locuitori, în zonele pe care le-am vizitat, doar sub 1% sunt creştini. Am fost pentru prima dată în India ca familie şi chiar dacă Ema mai fusese în Africa, în condiţii asemănătoare, aveam ceva emoţii pentru ea la început. Însă, odată ajunşi acolo , m-am bucurat să o văd focalizată pe lucrare, în ciuda mizeriei, a mirosurilor neplăcute, a aglomeraţiei, a căldurii şi ţânţarilor. Bineînţeles că nu au lipsit nici contrastele: peisaje şi locuinţe foarte frumoase, aer condiţionat, parcuri îngrijite, străzi cu multe benzi, restaurante curate şi mâncare foarte gustoasă”, aşa descrie în câteva cuvinte India liderul echipei Mihai Bogdan.
În oraşul Pune
Prima parte din misiune au petrecut-o împreună cu Dana, misionară care a făcut din India a doua ei casă. Traseul Mumbai – Pune a pus în faţa misionarilor o altă faţadă a Indiei. Zone muntoase, multe cascade, multă verdeaţă şi o temperatură „normală”, au încântat inimile misionarilor.
În oraşul Pune au fost găzduiţi şi însoţiţi peste tot de Dana. „O deschizătoare de uşi” cum o descrie Mihai şi-a pus casa ei la dispoziţia fraţilor şi prietenilor ei din România.
Aici echipa Pro Misiune a slujit câteva zile într-un orfelinat de fete. A zugrăvit casa, a reparat nişte dulapuri, a cântat şi s-a rugat împreună cu fetele. Trecutul trist al fetelor i-a adus în rugăciune, au făcut împreună lecţii Biblice şi au luat masa împreună. Prin toate acestea, echipa a arătat apreciere şi speranţă pentru aceste fete.
„În India multe fete sunt văzute ca o povară pentru familie, datorită faptului că la nunta unei fete familia trebuie să dea foarte multă zestre. Mulţi părinţi îşi avortează, abuzează sau abandonează fetele”, spune Mihai.
Au slujit şi în biserică prin cântare, scenete, mărturii şi mesaje. „Am participat şi la un botez. Spre deosebire de alte state din India, aici convertirea nu este interzisă, dar, înainte de botez, se semnează un act de trecere la religia creştină, care se înregistrează la oficialităţi”, explică Mihai Bogdan.
Două zile au fost implicaţi într-un centru de zi. O misionară adoptase câţiva copii din slam , salvându-i de la subnutriţie, sărăcie şi boală.
„Când ne-am întâlnit cu ei zâmbeau, vorbeau engleza, şi aveau şansa unui viitor normal, cu o mamă iubitoare şi o relaţie personală cu Adevăratul Dumnezeu. Într-o zi am mers cu ei la grădina zoologică, unde chiar şi noi am avut o oază de revitalizare.
Ema a predat la femei un curs de alimentaţie sănătoasă, ducând astfel principiile Împărăţiei în viaţa femeilor hinduse.
Înainte să plecăm din Pune, Dana ne-a dus într-un sat. Acolo am vizitat o familie creştină care adoptase 12 copii şi făceau mari sacrificii pentru a-i întreţine. Ne-am rugat pentru ei ca Domnul să-i ajute. Să folosească oportunitatea pe care o aveau ca să crească aceşti copii. Ei au primit în dar o bucată de pământ chiar lângă o biserică creştină de la cineva care plecase din India. Puteau să folosească acel pământ cu condiţia să construiască acolo un orfelinat sau o şcoală pentru acel sat, dar le lipsesc posibilităţile financiare. Rugaţi-vă pentru această familie şi binecuvântarea lor”, îndeamnă Mihai Bogdan.
În oraşul Patna
A doua destinaţie din misiunea în India a fost oraşul Patna. După 30 de ore în drum pe tren, au ajuns teferi şi nevătămaţi în capitala statului Bihar. În timp ce o aşteptau pe Maria, o misionară româncă la gară, zeci de ochi îi studiau cu multă curiozitate. Primele trei zile au ajutat-o pe Maria la orfelinatele „Agape”, unde îngrijeşte 35 de copii cu aceeaşi dedicare şi dragoste ca pe cei trei ai ei.
„Maria este o eroină. De vreo 15 ani este cea mai devotată româncă din India. Se luptă cu condiţiile dificile, cu nedreptatea şi cu întunericul spiritual. Toate acestea pentru o investiţie care cu siguranţă va da roade tot mai mult, odată cu creşterea acestor copii atât de mult iubiţi de Domnul Isus”, împărtăşeşte Mihai.
În următoarea săptămână au fost alături de misionarul român Paul şi studenţii de la Şcoala Internaţională de Ucenicie din Patna. Paul este liderul şcolii. La invitaţia lui Ema şi Mihai au predat în cadrul şcolii din Patna despre „Laudă şi Închinare”.
„Unii studenţi erau de curând convertiţi de la hinduism. Timp de patru zile am încercat să le arătăm ce înseamnă adevărata închinare, adusă Unicului Dumnezeu Adevărat. În ultima zi am avut o sesiune de închinare creativă. Studenţii ne erau deja prieteni şi s-au implicat cu bucurie în închinare, rugăciune, citirea Bibliei, desen şi compoziţii de poezii sau cântec. Aceasta a fost prima experienţă de predare la o astfel de şcoală şi vrem să continuăm să mai predăm împreună”, spune Mihai.
Împreună cu toată echipa s-au implicat în lucrările practice ale şcolii, făcând curat şi participând la marşuri de rugăciune. Totodată, au echipat puţin studenţii pentru misiune, învăţându-i câteva jocuri pentru copii, scenete şi cântece.
Ultima destinaţie a fost un orăşel aglomerat de temple budiste. Un orfelinat creştin deschis de nişte misionari brazilieni, în ciuda opoziţiilor pe care le-au întâmpinat, a adus multă bucurie misionarilor. „Ne-am bucurat să vedem că în mijlocul acestui întuneric spiritual străluceşte lumina Domnului Isus prin acest orfelinat”, spune Mihai.
Întoarcerea spre Mumbai îi costa 36 de ore obositoare cu trenul. Avionul ar fi fost o variantă mai confortabilă, dar mult mai costisitoare.
„Am rămas impresionat de atitudinea echipei care au zis: „Chiar dacă aş avea bani tot aş merge cu trenul şi i-aş dona pentru lucrările de aici”, au spus tinerii. Şi aşa am făcut”, spune Mihai.
Planuri de viitor
„Pe viitor vrem să continuăm să susţinem misiunea din India: mobilizând şi pregătind alţi tineri, prin rugăciune, conducând alte echipe pe termen scurt, şi susţinându-i chiar financiar după posibilităţi. Mulţumim tuturor celor care aţi fost alături de noi şi ne-aţi susţinut într-un fel sau altul!”
Cu drag, Mihai şi Ema Bogdan
„Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească. Cel ce sădeşte şi cel ce udă, sunt tot una; şi fiecare îşi va lua răsplată după osteneala lui. Căci noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu.” 1 Cor 3:7-9
Dragi cititori, ne bucurăm să vă putem împărtăşi despre lucrarea care s-a făcut în acest an în India prin echipa Pro Misiune 2011. Dacă aveţi pe inimă această ţară şi vă rugaţi pentru India, dacă vreţi să fiţi parte la această lucrare, vă îndemnăm să faceţi mai mult decât să vă trăiţi viaţa liniştită în România. Rugaţi-vă şi susţineți financiar familia Bogdan.
Şi chiar dacă nu aveţi pe inimă această ţară, puteţi schimba atitudinea din această zi. Rugaţi-vă pentru India, pentru miile de fete abandonate sau abuzate, doar pentru că sunt fete. Rugaţi-vă pentru oamenii pierduţi în idolatrie. Rugaţi-vă pentru misionarii aflaţi în India şi pentru creştinii care trăiesc într-o sărăcie lucie.
Contacte:
Dacă doriţi să cunoaşteţi mai multe despre lucrarea din India puteţi contacta familia Bogdan.
Mihai şi Ema Bogdan
Mihai – 0727749962; mi.cael@yahoo.com
Ema – 0727749962; novaema@yahoo.com
