Religia şi credinţa, două cuvinte pe care oamenii le asociază destul de des. Ba unii, le cred sinonime. Şi totuşi, care este deosebirea dintre oamenii religioşi şi oamenii credincioşi?
Deosebirile sunt destul de multe şi evidente, din păcate.
1. Religia poate îngrădi, credinţa nu. De câte ori ţi s-a spus să nu faci o faptă bună pentru că oamenii pot înţelege altceva? De câte ori Isus Însuşi a fost “oprit” de la unele fapte pentru că nu erau încadrate în normele religiei de atunci? Fariseii(religia) au îngrădit minunile din acea perioadă, Isus(credinţa) nu.
2. Oamenii religioşi pot deveni extremişti, credincioşii nu. Des am observat oameni care cad dintr-o extremă în alta. Am văzut şi auzit oameni care şi-au bătut copiii până la sânge pentru că nu au vrut să poarte batic sau că nu s-au conformat unor reguli din biserică. Ştiu oameni care şi-au aruncat copiii în stradă numai pentru că nu au primit Cuvântul Domnului aşa cum l-au primit şi ei. Sau…ştiu oameni care nu au ştiut cum să-şi folosească libertatea în Hristos şi au ajuns să frecventeze discotecile, barurile şi să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie şi încă să afirme că sunt liberi în Hristos. Asta face religia. Asta fac oamenii religioşi. Cad dintr-o extremă în alta. Credinţa? Nu. CREDINŢA te face liber în Hristos!
3. Religia poate provoca războaie. Credinţa nu. Cele mai sângeroase războaie au fost din cauza religiei. Cele mai dureroase torturi au fost pentru religie. Masacre, violuri, ucideri în masă şi acte de terorism. Toate din cauza religiei. De fapt, este principalul argument al ateilor. Dacă religia este atât de bună, de ce atâtea războaie? Da…s-ar putea să rămâneţi cu gura căscată pentru că spun asta. Dar de ce să vă mint? Să deschidem ochii. Credinţa promovează pacea…şi blândeţea.
4. Religioşii urăsc. Credincioşii nu. Aţi întâlnit şi voi acele priviri pline de ură din partea unor oameni religioşi? Aţi primit şi voi acea ameninţare plină de ură: “iadul e pentru tine” sau “în iad ai să putrezeşti”? De unde atâta “căldură” fraţilor? Oare nu suntem prea plini de zel, sau să zic…de ură? Oare nu ar trebui să ne rugăm pentru cei păcătoşi, nu să-i ameninţăm şi să le aruncăm priviri duşmănoase pentru că s-au pierdut pe cale? Asta fac religioşii. Credincioşii îi îndreaptă cu blândeţe, le curăţă rănile şi suferă împreună cu ei.
5. Oamenii religioşi se concentrează pe tradiţii. Oamenii credincioşi pe Hristos. Voi nu v-aţi săturat de acele tradiţii în care oamenii se dau peste cap să le ţină? Oare nu ne-am ascuns în spatele unor tradiţii şi am uitat adevăratul scop al nostru? Al lui Dumnezeu? Oare nu chiar Isus a încălcat una din tradiţiile fariseilor? Să vă mai întreb ceva: “Nu cumva L-am înlocuit pe Hristos cu nişte tradiţii trecătoare?
Poate că vă simţiţi jigniţi unii dintre voi de aceste afirmaţii. Eu am spus ce am avut pe inimă. Voi sunteţi datori să vă cercetaţi fiecare şi să cercetaţi scripturile. Şi…lăsaţi-L pe El să vă vorbească. Multă credinţă, dragii mei!
Articol scris de Alina Ilioi
12 comentarii
felicitari.foarte adevarat.
foarte adevarat ca credinta te face liber in Hristos iar religia nu.
credinta te mintuie, religiaiti arata caracterul
foarte frumos,felicitari chiar m-a impresionat aceasta scurta si intemiata deosebire.Acum nu ne ramane decat sa alegem ce vrem sa fim.:)
Traditia spune; sa ne inchinam la icoane, cruci, la moaste, sa aprindem nu stiu cate luminari, sa ne tragem pe coate si genunchi, sa facem fapte bune, si vom fi salvati, mantuitii, vom avea viata vesnica.Nu este asa?
Cuv.Domnului este clar “cei ce erau rânduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut” (Fap.13.48). Deci,peste tot în Biblie, mântuirea este în legătură cu credinţa. Este un timp în viaţa omului când vine la împlinire fiecare lucru cum scrie în Ecles.cap3. Dar întotdeauna, este pe baza Cuv.Lui Dumnezeu ci nu al oamenilor. Lucrul de făcut, este ca fiecare să vină pe Calea Cuv.Lui Dumnezeu ci nu pe altă cale care duce la moarte: “Multe căi pot părea bune omului, dar la urmă se văd că duc la moarte” (Prov.14.12). Este greu pt.omul firesc, dar trebuie intrat pe uşa cea strâmtă, căci largă este calea…Matei 7.13-14 citeşte cele 2 versete.
Eu personal am propriile mele perceptii si interpretari:
Mai intai CREDINTA reprezinta FONDUL (sufletesc),iar RELIGIA reprezinta FORMA (,,vesmintele”exterioare).Exemplul clasic cu marul frumos si-nauntru viermanos!
Apoi,eu vad in Fecioara Maria simbolul RABDARII, care a nascut pe Hristos, simbolul SPERANTEI!Privesc icoana Maicii Domnului cu pruncul si observ cat de mare e RABDAREA si cat de mica este SPERANTA!Indisolubil legate,nedespartite!
Asta este ESENTA vietii,a CREDINTEI,sa avem multa,indelunga RABDARE si SPERANTA!
CALM,RABDARE,ASTEPTARE!
Maria, nu a fost născătoare de Dumnezeu, pt. că Dumnezeu este dintotdeauna şi pt.totdeauna, este etern şi atunci cum ar fi avut El o mamă.
Maria nu-i eternă, pt. că are un început cînd s-a născut…şi orice are un început al zilelor are şi un sfârşit. “Pururea fecioară”…păi dacă ai câta minte înţelegi că după ce a născut nu-i mai fecioară.
Şi ea a fost căsătorită cu Iosif care “a cunoscut-o” după ce a născut pe Isus şi a născut alţi copii. Nu vezi că-i o prostie să te iai după alţii să spuni minciuni că-i încă fecioară. Chiar nu ştii ce-i aia o fecioară? Însă necazul tău ortodoxule este că n-ai citit Biblia care este de fapt Cuvântul lui Dumnezeu şi care este Dumnezeu – Io.1:1.
Desigur apreciez scrierea postată cu diferenţele esenţiale dintre credinţă şi religie. Dumnezeu a dat Credinţa care este o mare diferenţă, ca de la cer la pământ, între credinţă şi religie, religia a fost făcută de oameni care nu au fost inspiraţi de Dumnezeu. Mai direct spus religia este creaţia minţii umane inspirată din iad.
Nicicare din religii nu are putere mântuitoare, fiindcă nu este inspirată de Dumnezeu. Religiile au fost create de oameni inspiraţi din iad şi duce oamenii într-acolo, fără ca ei să-şi dea seama că sunt departe de Împărăţia Lui Dumneuzeu. Dar ce este de făcut? În Apocalipsa 18:4 citim că trebuie să ieşim din babilonul religios : „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Bisericile protestante sau neoprotestante, cât şi cele catolice sau ortodoxe, sunt de fapt biserici organizate ca şi culte religioase care nu se regăsesc în Cuvântul Lui Dumnezeu, nu-s de la Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu n-a înfiinţat niciodată vre-o religie. Acestea, sunt creaţii ale minţii umane inspirate din iad. Iar cu privire la babilonul religios al acestei lumi este scris clar în Apoc.18:4
„Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu urgiile ei!
Nu cumva sunt astea si insusirile unui fariseu? Pentru ca, da, religiozitatea este un atribut al fariseului. De cate ori intrebarile si capcanele doctrinare in care fariseii doreau sa-l prinda pe Isus nu proveneau din acest exces de fariseism?
Eu doresc da urmez calea catre Isus Cristos ,dar m-ati bagat in ceata cu parerile voastre si nu stiu pe ce cale sa o iau.Care este adevarata cale pe care sa merg catre Isus Cristos?
@Balica@. Îți recomand la întrebarea ta sincera sa citești broșură “Calea către Hristos” autor Ellen G. White!