O femeie îmbrăcată sărăcăcios, cu o privire de om învins, a intrat într-o zi într-o băcănie. S-a apropiat de stăpânul magazinului într-un mod foarte umil, l-a întrebat dacă nu ar putea să-i dea şi ei pe datorie câteva alimente. I-a explicat cu glas uşor că soţul ei era foarte bolnav şi că nu putea munci, şi că aveau şi şapte copii, care trebuiau hrăniţi.
Băcanul a privit-o de sus şi i-a cerut să părăsească imediat magazinul său.
Având însă în gând nevoile familiei sale, i-a mai spus: „Vă rog, domnule, o să vă aduc banii înapoi de îndată ce voi putea.”
Băcanul însă îi spuse că nu-i poate da pe datorie, pentru că nu are credit deschis la magazinul său. Lângă tejghea se mai afla încă un client, care a auzit discuţia dintre cei doi. Clientul făcu câţiva paşi înainte şi îi spuse băcanului că o să acopere el costurile pentru orice are această femeie nevoie pentru familia sa.
Băcanul răspunse parcă în silă: Ai o listă cu cumpărăturile de care ai nevoie?
Louise a răspuns: Da, domnule.
OK, spuse băcanul, atunci pune-o pe cântar şi eu o să-ţi dau marfa de aceeaşi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitând o clipă, cu privirea in jos, băgă mâna în geantă şi scoase o bucăţică de hârtie pe care scrise ceva în grabă. Apoi puse cu grijă bileţelul pe cântar, cu privirea tot aplecată.
Ochii băcanului şi ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cântarul stătea înclinat în partea cu hârtia. Băcanul, privind la cântar, s-a întors uşor către client şi îi spuse mormăind:
Nu-mi vine să cred!
Clientul a zâmbit, iar băcanul a început să tot pună pe cantar alimente.
Cântarul tot nu se echilibra, aşa încât acesta tot punea pe el alimente, din ce în ce mai multe, până când pe cântar nu a mai încăput nimic.
Băcanul şedea privind cu dezgust. În fine, smulse bucăţica de hârtie de pe cantar, şi o privi cu mare uimire…
Nu era vorba de o lista de cumpărături, ci era o rugăciune, care spunea aşa:
„Iubite Doamne, Tu îmi cunoşti nevoile, aşa că eu le pun în mâinile Tale”
Băcanul îi dădu femeii alimentele şi privea în continuare tăcut, înmărmurit. Femeia îi mulţumi şi plecă din magazin. Celalalt client îi dădu băcanului o hârtie de 50 de dolari şi îi spuse: „A meritat toţi banii! Numai Dumnezeu ştie ce greutate are o rugăciune”.
PUTEREA UNEI RUGĂCIUNI: Când veţi primi acest mesaj, să spuneţi o rugăciune… Doar atât trebuie să faceţi.
Opriţi-vă chiar acum şi spuneţi o rugăciune de mulţumire pentru binecuvântarea pe care o aveţi în viaţă. Apoi vă rog trimiteţi mesajul acesta către toţi prietenii şi rudele voastre. Eu cred că dacă trimiteţi această mărturie cu o rugăciune cu credinţă, veţi primi tot ceea ce aveţi nevoie ca Domnul să aducă în viaţa voastră şi a familiei voastre.
Aşadar, dragă inimă, încrede-te în Dumnezeu pentru a-i vindeca pe cei bolnavi, pentru a-i hrăni pe cei înfometaţi, pentru a le da haine şi adăpost celor ce nu au ceea ce avem noi. Amin.
Trimiteţi, vă rog, acest mesaj şi altora. Rugăciunea este cel mai bun dar pe care îl putem primi pe gratis. Nu e cu nici plată, dar aduce o mare răsplată. În momentele dificile caută-l pe Dumnezeu! În momentele de linişte adoră-l pe Dumnezeu! În momentele dureroase ai încredere în Dumnezeu! În toate momentele mulţumeşte-I lui Dumnezeu! Cu multă dragoste, pentru tine. Pe cât de repede a venit, pe atât de repede trebuie să se ducă. Când ajunge la tine trebuie să şi plece mai departe.
P.S. După cum cred că v-aţi dat seama, am primit acest mesaj într-un email. Nu ştiu cine e autorul, dar cred că trebuie să ajungă la cât mai mulţi. Unii vor fi încurajaţi, alţii poate mustraţi. În acest context vreau să vă îndemn să ne rugăm pentru cei care astăzi nu au o bugată de pâine pe masă sau nu au niciodată în viaţa lor măcar strictul necesar pentru un trai decent. Vă îndemn să mulţumiţi pentru toate binecuvântările pe care le primiţi de la Domnul şi pentru că aţi ajuns să aveţi luxul de a folosi un calculator conectat la internet ca să citiţi acest mesaj. Dumnezeu să binecuvânteze cu inimă largă pe toţi cei ce au citit acest mesaj.
