Pentru unii tineri mai este o speranţă pentru că ştim că se căiesc şi doresc să fie salvaţi. Dar ce se întâmplă atunci când nu mai vrem să fim salvaţi? Ce se întâmplă atunci când ne place atât de mult păcatul şi mizeria în care trăim încât nici măcar nu mai vrem să cerem ajutorul sau să ne rugăm pentru iertare? Şi credeţi-mă, sunt mulţi tineri şi nu numai în această situaţie!
Şi acum îmi amintesc cum îi spuneam unui tânăr că nu e prea târziu să se întoarcă la Domnul, că El încă îl mai iubeşte…nu pot uita privirea lui şi cât de nonşalant a spus: “Ce te face să crezi că vreau să mă întorc la El? Mie îmi place viaţa mea de acum”. Pentru moment am rămas fără cuvinte şi mi-au apărut lacrimi în ochi. Am realizat cât de strâns ne leagă Satan în lanţurile lui şi cum ne lăsăm robiţi de plăcerile care ne înconjoară. “Mie îmi place să cutreier cublurile, să stau cu prietenii mei, să fumăm, să bem şi să ne distrăm. Cine ţi-a zis că vreau să mă întorc la viaţa plictisitoare pe care o aveam înainte?” spunea tânărul nostru. Nu mi-a spus nimeni, dar i-am spus că sunt convinsă că este un scop pentru care eram acolo, atunci, fix lângă el. Era un motiv pentru care am adus în discuţie subiectul despre credinţă şi că Dumnezeu cu siguranţă încă doreşte să mai fie salvat.
Fraţilor, nu există luptă mai puternică împotriva celui rău decât lupta cu o persoană cu ochii strâns legaţi. E ca şi cum ai bea ceva şi vine momentul să te opreşti, dar tu nu vrei pentru că-ţi place. Ştii că vei muri şi totuşi nu te interesează pentru că e prea dulce gura pe care o iei atunci. Ce se întâmplă când nu mai vrem să fim salvaţi? Toţi trebuie să ne rugăm pentru salvare…pentru salvarea celui care nu mai doreşte aceasta.
