Misiunea Speranţa, „Popas la cruce” a adunat ieri la Galaţi peste 1000 de persoane. La Malul Dunării, într-un cadru frumos şi natural, am avut ocazia să Îl lăudăm pe Dumnezeu, să-I înalţăm Numele şi să facem acel popas la cruce de care fiecare aveam nevoie.
Fratele Ovidiu Ghiţă, păstor la Biserica Baptistă “Sfânta Treime” din Galaţi, a chemat, prin rugăciune, Numele Lui peste noi şi inimile noastre. A mulţumit Domnului pentru vremea frumoasă, pentru că vrea să se întâlnească cu noi şi pentru că încă mai alege să ne vorbească.
Prin cântări am declarat că El e Domn, am recunoscut că am căutat fericirea pe pământ, dar ştim că în ceruri, alături de El ne este casa şi că ne dorim să ne întălnim cu El pe nori de slavă.
Am ascultat ceea ce Domnul a ales să ne vorbească din Luca 9:23-25 prin fratele Laurenţiu Balcan, păstor în Biserica Penticostal㨠Filadelfia¨ din Oneşti.
Luca 9:23 ¨ Apoi a zis tuturor: „Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.¨
Luca 9:24 ¨Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.¨
Luca 9:25 ¨Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?¨
Lui Isus nimeni nu-I cere socoteală, El are putere să facă orice, dar El alege să stea în faţa noastră şi fără să ne forţeze, ne spune că doar dacă voim să Îl urmăm. Chemarea Lui e una exceptională, bazată pe voluntariat. Pentru că ne iubeşte şi vrea mântuirea sufletului nostru stă într-un dialog cu noi şi Îşi doreşte să venim la El dintr-o convingere personală.
Chemarea Lui pentru noi e ca să fim ucenicii Lui. Ce trebuie să facem pentru asta?
1. Să ne lepădăm de noi înşine
Este o chemare ciudată pentru omul zilelor noastre. Trebuie să ne acceptăm natura noastră umană cu toate defectele şi slăbiciunile şi să recunoaşte cine şi ce suntem cu adevărat. Ne comparăm cu cei ce sunt mai păcătoşi şi ne vedem prea buni, ne umplem de sine. Dar cine suntem noi când stăm în faţa Lui?
De multe ori poate folosim bunătatea ca o armă prin care să atragem laudele. Trebuie să renunţăm la încrederea falsă că ne putem mântui singuri. Trebuie să capitulăm în faţa Lui, să realizăm că fără El nu suntem şi nu putem face nimic.
2. Să ne luăm crucea
Nu putem moşteni cerul cu propria fire. Dacă dorim să intrăm în Împărăţia Lui trebuie să ne naştem din nou, să ia chip în noi un om nou, plăcut Lui. Avem cruci de toate felurile: lemn, fier, marmură, argint, aur şi sunt aşezate în diverse locuri, dar asta nu ne va ajuta cu nimic. Trebuie să mergem la crucea Lui, să ne aşezăm la picioarele Lui şi să lăsăm acolo tot ce e rău si murdar.
Unii iau crucea ad-literam, alţii într-un mod ciudat şi se răstignesc, dar El nu ne cere asta. Crucea depăşeşte sfera suferinţelor noastre. Atunci când ne cere să ne luăm crucea, ne cere să acceptăm voia Lui. Dar noi am vrea uneori să ajungem în ceruri cum ne place nouă, să facem tot ce dorim noi, fără să ţinem cont de voia Lui.
Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar puţini Îl urmează pe Hristos. Acum e şansa noastră să devenim apropiatul Lui, să călcăm pe urmele Lui. El stă în faţa noastră şi ne spune să ne salvăm viaţa, să-L urmăm. Trebuie să o facem într-un mod radical, dezinteresat şi constant. Fără să dăm înapoi, fără să ne uităm în jur.
Acum e momentul să-I permitem Duhului Sfânt să intre în inima noastră şi să devenim cu adevărat, ucenici ai Lui.
După mesaj, mulţi oameni, tineri şi bătrâni au conştientizat cât de importantă şi esenţială este această alegere, au realizat cât de mare nevoie au de Dumnezeu şi au ales să vină în faţă şi să mărturisească faptul că îşi doresc să devină ucenici ai Domnului.
Numele Domnului să fie lăudat şi înălţat pentru toate!
