Răvăşită fiind de veştile rele din ultimele zile… (o prietenă de a mea intrată în comă şi care îşi revine după abia o săptămână, un tânăr misionar din Norvegia de doar 19 ani intrat în comă în urma unui accident rutier, copii născuţi prematur, cu handicap sau alte probleme de sănătate, părinţi cu ochii umbriţi de îngrijorare, adresându-şi de mii de ori aceleaşi întrebări: „De ce eu, Doamne?”)… m-am gândit dacă suferinţa aceasta umană are vreun rost.
Cu inima grea şi mintea înţesată de întrebări, unele dintre ele retorice, m-am aşezat la vechiul meu birou pentru un dialog mut cu conştiinţa mea. După un timp, mi-am dat seama că nu-mi vorbeam mie , ci îi adresam acele întrebări chinuitoare lui Dumnezeu. O mulţime de „DE CE-uri”… Suferinţa nu ocoleşte pe nimeni. Cred ca sunteţi de acord cu mine. Toţi avem parte de ea, mai devreme sau mai târziu. Dar ce menire are, de fapt, suferinţa? Putem găsi în ea un scop? De cele mai multe ori, suntem martorii unor pierderi care sunt, aparent, inutile. Dar asta pentru că ochii noştri sunt orbiţi şi nu pot vedea dincolo de momentul prezentului. Dumnezeu, însă, vede dincolo de prezent, vede întreg tabloul vieţii noastre, cunoaşte scopul, raţiunea suferinţei care se abate asupra noastră pe neaşteptate. Vede dincolo de disperarea noastră, de starea de şoc sau de negare, de lamentările şi implorările noastre… ne aude „de ce” – urile şi se mira de puţina noastră credinţă.
Calamităţi naturale, crime , violenţă, boli terminale, tragedii pot lovi oriunde şi pe oricine. Oare e Dumnezeu cel care provoacă suferinţa umană? Biblia ne spune un NU categoric. ( Iacov 1:13) Suferinţa nu făcea parte din planul iniţial al lui Dumnezeu pentru om. Dar primul cuplu de pe pământ a ales propriile norme de bine şi rău, prin răzvrătirea lor faţă de Creator. De atunci, suportăm cu toţii consecinţele acelei nefericite alegeri. Suferinţa ne poate ajunge pe toţi, chiar şi pe cei care suntem în graţia lui Dumnezeu. Dacă e să ne gândim doar la Elisei, Pavel, Epafrodit, Timotei, etc. Nicăieri nu citim că Dumnezeu ar fi pedepsit pe aceşti oameni prin suferinţă pentru păcatele lor. Biblia ne spune clar că nu Dumnezeu e responsabil de suferinţa umană şi individualizează cel puţin trei cauze care de regulă stau la baza tragediilor din viaţa noastră.
ALEGERI GREŞITE – în Galateni 6:7 citim „Ce seamănă omul, aceea va secera”. Într-o oarecare măsură, va trebui să suportăm consecinţele modului nostru de viaţă. Uneori suntem victimele altora sau victimele propriilor greşeli. Uzând în mod eronat liberul arbitru, oamenii iau decizii care provoacă suferinţe altora, dar şi lor înşişi.
ACCIDENTE – în secolul 1, 18 persoane au fost strivite de zidurile marelui turn din Ierusalim. Isus a adresat întrebarea: „Credeţi că aceştia au fost mai vinovaţi decât ceilalţi locuitori ai Ierusalimului?” Isus ştia că acele persoane nu au fost pedepsite de Dumnezeu. În Eclesiastul 9:11 citim că nenorocirea vine pe neaşteptate. Multe nenorociri vin din faptul că oamenii fac alegeri greşite sau se află într-un loc nepotrivit, la un moment nepotrivit.
STĂPÂNITORUL LUMII ACESTEIA – Biblia afirmă în Ioan 12:31 şi 1 Ioan 5:19 că toată lumea zace sub puterea răului. Diavolul lucrează în această lume prin fiii neascultării. Multe crime, violente, jafuri, abuzuri asupra copiilor şi multe altele sunt aşa de terifiante că e greu de crezut că au fost planificate de o minte umană.
„- Unde era Dumnezeu când mi-a fost omorât fiul?”, întreba printre lacrimi o mamă îndurerată.
„ – În acelaşi loc în care era atunci când a fost omorât Fiul Lui!”, i-a răspuns plin de compasiune pastorul.
Dumnezeu nu rămâne indiferent la suferinţa umană. El va interveni într-o zi în mod radical dar intervine zi de zi, înfăptuind încă o minune… şi încă una… dând şanse unor păcătoşi ca noi, care nu meritam nimic…
O viaţă fără suferinţe? Da, e o promisiune în care putem avea încredere! Pentru că Dumnezeu a spus-o!
„El va şterge orice lacrimă din ochii lor, şi moartea nu va mai fi, nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut! (Apoc.21:4)
de Mihaela Gheorghe, corespondent ŞtiriCreştine.ro în Italia
