Viaţa?
Înseamnă să te trezeşti zâmbind într-o zi aprinsă de vară după un somn odihnitor de amiază. Să priveşti cerul senin ce se aşterne în faţa ta şi primul tău gând să fie: viaţa este frumoasă fără efecte speciale.
Înseamnă să poţi spune ce bun e Domnul, chiar şi atunci când totul este departe de a fi perfect. Să te poţi încrede în El. Şi să ai tăria să cânţi mereu.
Viaţa?
Înseamnă să poţi petrece minute în şir cu ochii închişi, visând la ce va fi.
Înseamnă să-mi pot aşeza dorinţele pe foaie şi să ştiu că nimeni nu mă va contrazice. Să-mi prăbuşesc suflarea, luptând ca nimeni să n-o lovească ascultând-o. Şi niciodată să nu las ca ale mele visuri să fie răpuse sub talpa invidiei. Să am forţă să păşesc, deşi am întrebări care simt că sunt mult prea apăsătoare. Cumva să ştiu că am suficientă putere încât să înfrunt orice mi-ar aduce nefericirea. Să lupt, să cad, să plâng, să învăţ, să mă ridic. Să găsesc adevărul, deşi uneori pare pierdut.
Viaţa mea …
Înseamnă să zâmbesc, să dăruiesc, să ascult, să aleg, să renunţ, să iert, să aştept, să iubesc. Să adun speranţa în buzunarele inimii şi apoi să las dragostea să atingă durerea celuilalt. Să iubesc cu adevărat.
Viaţa?
O multitudine de sentimente şi acţiuni.
Complicată, dar specială.
Dură, dar frumoasă.
Sursa: Cristina Dragoman
Un comentariu
pace
imi place mult ceea ce ati exprimat
v