Sarea creează dependenţă asemenea ţigărilor şi drogurilor puternice. Aceleaşi gene, celule şi conexiuni cerebrale care recepţionează nevoia de tutun sau droguri sunt responsabile şi pentru recepţia de sare în alimentaţie. Un studiu realizat de cercetători americani şi australieni pe şoareci a demonstrat acest lucru, după ce unii au fost hrăniţi normal, iar alţii având o dietă cu un conţinut scăzut în sare.
Cercetătorii au oferit cobailor sare din abundenţă şi apoi au întrerupt alimentaţia timp de trei zile. După această pauză, şoarecii au primit apă sărată la discreţie.
Evoluţia celulelor creierului a fost înregistrată şi comparată cu cea a unor şoareci hrăniţi normal. Studiul a dezvăluit că după administrarea dozei de sare, creierul a revenit la normal, deşi cantitatea de sare administrată nu fusese absorbită încă de sânge.
Practic s-a manifestat fenomenul de autosugestie, activitatea neurală fiind similară celei create de dependenţa de cocaină şi opiu. Considerăm mâncărurile sărate mai gustoase datorită unui instinct străvechi, de căutare a sării, înrădăcinat de-a lungul generaţiilor în creier.
Deşi limita recomandată de sare în alimentaţia unui om este de 6 grame, un britanic consuma aproximativ 8,6 grame. În studiul realizat de Universitatea de la Exeter pe aproximativ 6500 de persoane a demonstrat că nu exista o dovadă clară că reducerea cantităţii de sare din cadrul unei diete poate scădea riscul unor boli de inimă şi al decesului prematur.
De fapt, s-a descoperit că unii pacienţi cu probleme cardiace pot muri atunci când sunt privaţi de sare. Campaniile de sănătate precizează faptul că reducerea de sare trebuie să fie pe o durată lungă de timp pentru a avea rezultatele aşteptate.
Sursa: PRO TV.md
