O frântură din Dumnezeu într-o zonă fără El

Trăim într-o ţară ce se declară creştină, dar încă sunt multe sate în care Dumnezeu nu este prezent, sate în care Numele Lui nu este înălţat. Un astfel de sat este Sava, situat la circa 50 km de Cluj. Este aproape în totalitate ortodox, excepţie făcând-o câţiva catolici şi o familie de penticostali cu 2 copii. Luptele au fost dintotdeauna mari, cel rău încercând pe toate planurile să îi îndepărteze de Dumnezeu pe cei ce şi-au dedicat viaţa Domnului.

În luna martie, Domnul ne-a oferit o cale prin care putem fi lumina în acel sat. Împreună cu alţi 9 tineri din grupul de studiu Adoramus, pe care-l frecventăm în Biserica Baptistă Betel din Cluj Napoca, am mers să facem curăţenie în curtea unei bătrâne.

“Cele câteva zile petrecute la Sava nu le pot califica drept turism. Nici ca pe o deplasare a forţei de muncă de la oraş la sat. Noi suntem chemaţi să fim luptători. Şi am avut acum ocazia să o dovedim din plin. Sava este un sat fără biserică de pocăiţi. În propovăduirea noastră n-am folosit cuvinte. Am folosit greble, sape, furci, topoare, ciocane, cleşti. Am vrut ca oamenii să vadă faptele noastre bune şi să slăvească pe Tatăl nostru care este în ceruri. Şi rezultatele n-au încetat să apară. Am văzut oameni ieşiţi la poartă, miraţi. Trecători opriţi pe drum. Şi cum veştile circulă repede prin sat, mai toată lumea a aflat ce fac pocăiţii. Şi nu cred că au rămas indiferenţi în inimile lor. Doar şi ei ştiu că pomul bun nu poate face roade rele, nici pomul rău nu poate face roade bune” , Daniel M.

“De-a lungul timpului mi-am dat seama de faptul că, atunci când Dumnezeu vrea să facă ceva extraordinar, ceva mare, ceva puternic undeva, Satan, nu va sta şi se va uita la cum Îşi îndeplineşte Dumnezeu planurile, ci va încerca din toate puterile, să oprească şi pentru că de cele mai multe ori nu poate, el va pune gânduri de descurajare, va merge pe drumuri ocolitoare pentru a ajunge la mintea oamenilor prin care Dumnezeu vrea să lucreze.

M-am convins şi în misiunea pe care am făcut-o noi la Sava de acest lucru. Nici nu am ajuns bine, că a murit o capră. Era o atmosferă apăsătoare tot timpul. Când am început să curăţăm în jurul casei, parcă lucrai, lucrai şi nu se mai termina, parcă nu vedeam nicio diferenţă, şi te mai uitai în jur şi vedeai cât este de lucru, şi nu eram chiar aşa de mulţi, şi era puţin timp.

Era obositor psihic, şi descurajator. Dar la fiecare gând de descurajare, la fiecare gând de neputinţă, parcă venea Domnul şi îţi şoptea:”Gandește-te că e mai mult decât ceea ce vezi. Lucrarea e a Mea. EU sunt în control. E ceva mai mare de atât, e ceva ce tu nu vezi acum că se întâmplă în gândurile, inimile oamenilor de aici, uită-te dincolo de ceea ce se vede.”  Aşa că nu am mai fost descurajaţi, şi parcă prindeam din nou şi din nou puteri noi. Și fiecare din noi am dat tot ce am avut mai bun în noi şi am făcut cât am putut.” Florina P.

La sfârşitul lunii mai am mers din nou în Sava, cu forţe proaspete. 16 tineri, înarmaţi cu dragoste pentru Hristos, pentru cei pierduţi, dar şi cu diverse ustensile, am continuat ceea ce am început în martie. Reacţiile sătenilor au fost diverse, multe din ele fiind pozitive, dar nu numai.  O săteancă a spus:”Vai, foarte fain aţi făcut aici. Parcă îi altă lume”. O doamnă, care e foarte credincioasă în ortodoxismul ei i-a spus bătrânei la care am făcut curat:”Asta nu îi bine, domniţă, să nu mai zici la nimeni”.

Duminică am mers la o biserică din Mociu, unde ne-am bucurat ne prezenţa Domnului împreună cu fraţii de acolo. Să îi purtaţi în rugăciune şi pe ei, ca Domnul să îi ajute să rămână alături de El şi să caute zi de zi faţa Lui.

Şi chiar dacă nu am văzut imediat rezultate pe plan spritual, sunt sigură, că prin sămânţa pe care noi am pus-o, că am arătat că ne pasă de o bătrânică ce nu ne putea oferi absolut nimic în schimb, ei au putut vedea o frântură din El.

Această misiune nu a schimbat lucruri doar în Sava, ci şi în fiecare dintre noi, am văzut mai mult din El, din Inima Lui, în oameni, în natură, în lucrurile mici şi am învăţat să apreciem, cât avem, câte resurse avem, cât de binecuvântaţi suntem, de fapt.

Ştim că această lucrare este una dificilă, pentru că luptele sunt mari, dar, în acelaşi timp,  ştim că Cel ce este în noi este mai tare decât cel ce este în lume. Reacţiile sătenilor, ne-au dat un imbold, o dorinţă şi mai mare de a continua această lucrare, căci ştim că Domnul îi are în planul Său de mântuire pe oamenii de acolo. Noi nu ne vom mulţumi doar cu ce am făcut, ci dorim să revenim în Sava oricând ni se oferă ocazia.  Dorim ca acei oameni să fie mântuiţi şi cât mai curând să existe o biserică, un loc de întâlnire al celor ce se vor întoarce la Dumnezeu.

Mai este mult de muncă în Sava. Şi fizic şi spiritual. Şi e nevoie de mult sprijin. Mai ales în rugăciune şi post. .Este nevoie de dragoste şi înţelegere între săteni, de acea unitate pe care Hristos o doreşte. Domnul să atingă inimile lor, să realizeze faptul că El este alături de ei ,   aşteaptă şi îi aşteaptă cu braţele deschise. Domnul să ne ajute  să călcăm pe urmele paşilor Lui, să fim asemeni Lui printre acei oameni, pentru ca ei să vadă în noi un exemplu de urmat. Dumnezeu n-a uitat de Sava. Să nu uităm nici noi.

Marta Capatan