Medicul sufletelor frânte

Tendinţa noastră naturală este aceea de a ne controla singuri vieţile. Credem că numai noi şi nimeni altcineva nu se va îngriji de interesele noastre. Deşi ne-am întors la Domnul şi I-am predat viaţa Lui, după perioade îndelungate de fericire, succes, schimbare, drumul parcă devine tot mai greu şi dificil şi Dumnezeu nu mai este aproape. Doamne, unde eşti? În toate aceste dificultăţi Domnul ne-a zdrobit. Unul câte unul, El a îndepărtat fiecare deget cu care ne agăţam disperaţi de viaţa noastră. Unii numesc aceasta zdrobire, alţii capitulare, alţii predare, iar alţii domnia lui Cristos.

Este lucrarea lui Dumnezeu prin care noi recunoaştem că El este suveran peste fiecare aspect al vieţii noastre şi că nimic nu trebuie ascuns de El. Este pregătirea personală, facută de El în fiinţele noastre, ca unei bucăţi de lut maleabile modelate de mâinile Lui pentru a face ceea ce El ne-a poruncit.

Vom fi răniţi. Vom fi întristaţi. Vom suferi. Vom pune întrebări, vom trăi în agonie şi probabil vom păcătui mai mult datorită mâniei în timp ce fiecare deget ne este îndepărtat de pe ceea ce l-am încleştat. Poate devenim descurajaţi sau ne confruntăm pentru prima dată în viaţa noastră cu disperarea. Ne simţim muribunzi. Ne-am pierdut orice speranţă.

Domnul nu ne-a părăsit. El nu-şi retrage dragostea de la noi. El nu se leapădă de noi. El ne zdrobeşte. Eşti la capătul funiei? Este cel mai bun loc în care ai putea fi. Acum Dumnezeu te poate folosi.

„Nu sunt un teolog sau erudit, însă sunt foarte constientă că suferinţa ne este necesară tuturor. În viaţa mea, cred că pot spune cu onestitate că din cea mai adâncă suferinţă a ieşit cea mai puternică convingere a prezenţei şi a dragostei lui Dumnezeu.” – Elisabeth Elliot

Paşi spre vindecare

A. Priveşte-ţi problema în faţă;

B. Recunoaşte realitatea că Dumnezeu nu numai ştie şi Ii pasă, ci şi înţelege pe deplin suferinţa ta – este cel mai terapeutic factor în vindecarea sufletelor noastre vătămate;

C. Acceptă-ţi responsabilitatea faţă de problemele curente;

D. Iartă-i pe toţi cei implicaţi în durerea ta;

E. Iartă-te pe tine însăţi/însuţi

F. Cere-I Domnului vindecare şi aşteapt-o cu încredere

„Scumpul meu Dumnezeu, ajută necredinţei mele. Sunt în durere şi uit că Tu imi porţi de grijă. Uit că Tu m-ai ajutat în toate încercările mele. Uit că mă ţii în braţele Tale în siguranţă. Uit că Tu îmi împărtăşeşti durerea. Uit că mă iubeşti, uit că sunt important pentru tine. Arată-mi prezenţa Ta – fă-mă să simt dragostea Ta care mă cuprinde. Vindecă-mi sufletul rănit. Mulţumesc că eşti încă langă mine în necredinţa mea.” Timothy Dailey

 „Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, că să căpătam îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.”  Evrei 4:15-16

„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se afla în vreun necaz! Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot asa, prin Cristos avem parte din belşug şi de mângâiere.” 2 Corinteni 1:3-5

Adrian Totan