– Ceau ! Ce mai faci ?
– Bine, uite, cu lucrul ! Tu ?
– Nu asa bine… cu masina la reparat !
– Pai ?
– Pai no… stii cum ii cu masinile astea vechi !
– Din fericire eu am si uitat ! (râde vesel)
– Merge BMW-ul ?
– Meerge ! (si-si pune mainile pe burta multumit)
– Ai obtinut terenul ala pana la urma ?
– Obtinuut !
– Altfel ? Sotia ?… bine ?… sanatoasa ?
– Prea…se plimba toata ziua prin Mall ! (rade tragandu-si cureaua pantalonilor in sus)
– Dar relatia cu Domnul cum mai e?
– Care domn ? A !… (isi fixeaza cravata) bine, slava Domnului ! (ii suna celularul… ii suna amandoua).
Vorbim usor de lucrurile care ne pasioneaza, de cele de care suntem legati, care ne fac placere. Cum ar trebui sa arate discutiile noastre ? Daca Domnul Isus e doar un “domn” care ne ajuta cand avem nevoie de El, cum Il percep cei din jur pe acest “domn”? Daca ne uitam mai mult la televizor decat citim din Biblie, daca petrecem mai mult timp in fata computerelor decat in rugaciune, de ce s-ar opri oamenii sa ne asculte ? E oare nevoie in lume de teologie sau sa fie auzita inima lui Dumnezeu ? ”Mi-e dor sa-mi fie dor, mi-e sete de-o sete mai mare dupa Tine !” (Sf. Augustin)
Oricum am lua-o, suntem robi… robi ai pacatului sau robi ai neprihanirii. Robul cui sunt eu ? Nu-mi spune o teorie ! Spune-mi despre ce vorbesti de obicei, spune-mi ce asculti, la ce te uiti, spune-mi planurile tale ! Sa nu transformam evanghelizarea intr-o discutie despre adevar – evanghelizarea e fiecare secunda din viata unui crestin !
Cred ca primul pas in intelepciunea pentru castigarea celor rataciti sta in a deveni un inchinator adevarat… in fiecare secunda, cu fiecare vorba, cu fiecare replica, CU TOT !
Cat de mult ne pasa de cei din jur ? Au secat lacrimile pentru ei ? Nu vin oare lacrimile din relatia noastra cu Dumnezeu ? Va amintiti de Moise ? ”Iarta-le acum pacatul ! Daca nu, atunci sterge-ma din cartea Ta”. De Pavel ? “Sa doresc sa fiu eu insumi anatema, despartit de Hristos, pentru fratii mei”. De Isus ? care pe cruce s-a despartit de Tatal pentru noi. Traim o moralitate intr-un coltisor castigandu-ne vesnicia pe ascuns ! Vom ajunge vreodata sa pretuim vesnicia aproapelui mai mult decat a noastra ? Atunci vom plange cu adevarat !
Intrebarea ramane: CAND ? Cand voi pasi in apa alaturi de Isus ?! Cand voi da la o parte idolii din viata mea si voi arata ca am nevoie in primul rand de Isus ? Cand voi avea lacrimi ?
Daniel Negrulescu
4 comentarii
Sper ca nu va suparati ca am intrat pe stiricrestine si am pus link-ul si la profilul meu? Si daca mai intru pe site imi dati voie sa mai pun link-uri pe facebook?
Stai liniştită Valentina, nu ne supărăm dacă asta este de folos oamenilor şi slăveşte pe Domnul. Cu drag, echipa ŞtiriCreştine
Ok//eu chear am mare nevoie de Isus! Am ajuns sa ma indepartez de Domnul si nu stiu ce sa fac ca sa fiu din nou vechea Valentina:(:(:(
as vrea sa va multumesc din inima pentru aceste ganduri peste care inima mea s-a oprit. se potriveste atat de bine cu ceea ce studiem ca biserica si anume 2 Imparati 17…cu moartea unei natiuni- Israel. Idoli peste tot, harul Domnului care uimeste in consecventa si perseverenta unui indragostit. In Isaia 5 intrebarea “Ce as mai fi putut face viei mele?”…se putea iubi mai mult?
Doamne drag, iti multumesc ca aceste randuri scrise de fratele daniel negrulescu mi-au strapuns inima. Cu adevarat, inima mea nu este cu totul pentru tine, secunda de secunda. Iti multumesc pentru frati care traiesc cu putere Evanghelia. Mi-a placut atat de mult expresia…ca inima lui Dumnezeu sa fie auzita. Ma simt rusinata de inabusirea glasului Domnului prin viata mea, prin judecata mea, prin barfa cuvintelor mele.
Doamne drag, tine-ma aproape de Tine mereu!
Multumesc pentru aceasta slujire atat de pretioasa pe care o faceti!