Unii zic că dragostea e oarbă. Au dreptate. Alţii, mai cu seamă cei care cunosc Biblia cu de-amăruntul , au citit ei în Judecători 14 că Samson a făcut pe încăpăţânatul, şi a luat o filisteancă zicând tatălui său: ”Ia-mi-o că-mi place”. De unde tragem învăţătură că nu trebuie să ne căsătorim neapărat cu persoana care ne place, ci cu cea ”care trebuie”. Şi cum aflăm care este persoana ”care trebuie”? De ce este rău să crezi în impulsul inimii tale? De ce să nu te căsătoreşti cu cine îţi place? O încercare de a răspunde acestor întrebări Îl aduce în centrul problemei pe Dumnezeu. Dragostea este într-adevăr oarbă. Ea nu ţine cont nici de vârstă, nici de etnie, nici de clasa socială pentru că izvorăşte din inimă şi aşa cum spune Biblia „inima omului este nespus de înşelătoare; cine poate s-o cunoască?”. Cine poate să-şi strunească propria inimă? E imposibil.
Acum te invit să-l înţelegem pe Samson. Cu ce a greşit el? Ar fi trebui să-şi ia o fată care să nu-i placă? Evident că nu. Ba mai mult eu zic că motivul pe care l-a adus este de imbatabil. Şi eu am să le spun părinţilor mei: o iau că-mi place. Motivul pentru o alegere potrivită este cel pe care l-a rostit chiar Samson. Singura lui problema a fost că plăcerea aceea a venit dintr-o inimă care nu era predată lui Dumnezeu. E simplu: când inima ta este predată Domnului poţi merge înainte chiar aşa orb, legat la ochi. Nu trebuie să te chinui să-ţi controlezi inima. Ţi-o controlează El. Scriam mai demult un articol unde întrebam despre cum îţi alege Dumnezeu partenerul. Acum am găsit răspunsul. O inimă predată Lui va bate în mod corect pentru cine trebuie, iar motivaţia „ia-mi-o că-mi place” va fi efectul unei inimi sub controlul Său.
Concluzia: Nu te chinui să-ţi controlezi inima sau să-i pui ochelari. Răspunde invitaţiei lui Dumnezeu care îţi zice: ”Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.” Doar aşa vei putea spune ”ia-mi-o/l că-mi place”, fără să regreţi mai târziu.
Autor: Massimo Zumpano
