Fiecare dintre noi are convingeri, mai mult sau mai putin ferme. Cumva, ele ne-au fost comunicate adecvat, poate printr-o carte, un om, un eveniment sau prin toate trei la un loc: idei din mintea cuiva, trecute prin buzele sau penița “posesorului”, ajunse la noi și însușite. Pentru noi creștinii, convingerile religioase sunt tot idei, de data aceasta din mintea lui Dumnezeu spre noi, transmise pe limba noastră prin Omul Isus Hristos și duse mai departe de oameni devotați, precum apostolul Pavel. În acest sens, comunicarea Evangheliei divine, prin Marea trimitere (Marcu 16:15), nu un moft sau o sarcina pe umerii pastorilor, ci un mod de viață pentru orice creștin. Suntem conștienți că mesajul Salvării trebuie comunicat cu orice preț, dar oare oricum?
Când dorești să vorbești cu un străin, e evident că trebuie să-i înveți limba. Condiție necesară, dar nu suficientă pentru că străin ne este și cel de lângă noi, chiar dacă știe românește. De pildă, pentru un om cu o copilărie fericită, auzul expresiei “dragoste părintească” îi provoacă încântare; aceleași cuvinte ale limbii române, unui copil din flori, hrănit cu înjurături condimentate cu pumni, îi declanșează groază și repulsie. Cum pare pentru el Dumnezeu, atunci când vii și-i spui, fără pregătire prealabilă, că Dumnezeu e Tatăl? Sau, cum sună, pentru un om care a fost torturat 15 ani în închisorile comuniste, că Dumnezeu îi oferă “securitate”? Deci, într-un sens, suntem toți niște străini ce folosim aceeași limbă, și asta ne dă iluzia ca suntem înțeleși și înțelegem. Uităm că unii au 5 clase iar alții doctorat, că unii au și ce nu-și doresc, iar alții nici strictul necesar…..nu (vrem să) știm că bărbații sunt de pe Marte și femeile de pe Venus J, că copiii nu-s părinți și invers….. uităm, sau nu ne prea pasă?
Apostulul Pavel, om care-a zdruncinat prin cuvintele sale întreaga Mediterană, este un model de apărător și propovăduitor al credinței. Acuzat de mesianism politic și permanent în pericol de moarte, s-a facut grec cu grecul și iudeu cu iudeul și a vorbit pe limba persecutorilor. A fost “întotdeauna gata să răspundă oricui îi cere socoteală de nădejdea care este în el” și a înteles că Dumnezeu este Cuvântul, Rațiunea și creatorul Timpului. Iar noi, dacă nu ne facem timp și nu ne folosim rațiunea pentru a transmite Evanghelia, transformăm Cuvântul într-un zgomot posac ce se izbește de barierele minții aproapelui nostru.
Marius Badescu – Timisoara
7 comentarii
Sa fiti binecuvantati!Nu prea am inteles, prezentati subiectul in sens teologic(nu prea), sau in sens laic (Apostulul Pavel,….. , s-a facut grec cu grecul și iudeu cu iudeul și a vorbit pe limba persecutorilor.)Astept sa reveniti cu completarile de rigoare.Apreciez articolele d-voastra si considerati acest comentariu ca atare.Domnul sa fie cu d-voastra si cu intreaga echipa a carei munca , personal o apreciez si in fiecare zi va “contactez”. Cu stima deosebita,
Practic nu ai explicat nimic din ceea ce titlul spune .Daca poti fi mai explicit vizavi de vorbirea in alte limbi mai sunt practicate si astazi si daca da de ce daca nu de ce ma refer la vorbirea in limbi ingeresti ? Multumesc.
Fratilor tratati subiectul superficial .I-mi pare rau ca un sait crestin accepta o interpretare fara nici o baza biblica ,articolul este opinia autorului iar trimiterile nu au nici o legatura cu darul vorbiri in limbi .Una din manifestarile Duhului Sfant este si vorbirea in limbi (nu ma refer aici la manifestari exagerate ,acestea nu au nici o legatura cu Duhul Sfant) citez :(1 Corinteni 14:2)
În adevăr, cine vorbeşte în altă limbă nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l înţelege şi, cu duhul, el spune taine.
Am citit cu mare placere acest articol. Este adevarat ca titlul “conduce” initial asteptarile spre alte sensuri, dar conteaza mai putin. Domnul sa va binecuvinteze!
vorbirea in limbi pe care o practica unele biserici,e spiritism curat,Pavel in scrierile sale ne atrage atentia”Multumesc lui D-zeu ca eu vorbesc in alte limbi mai mult decit voi toti”La ziua cincizecimii,cind erau in acelasi loc,s-a pogorit Duhul Sfint peste ei,toti se mirau,se minunau si ziceau unii catre altii”Toti acestia cari vorbesc nu sunt Galileni?Cum dar ai auzim vorbind in limba noastra in care ne-am nascut?Parti,Mezi,Arabi,Egipt.Roma,Iudei etc ai auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui D-zeu.(fapte cap.2)este atit de clara Biblia,cum au ajuns oamenii sa schimbe,adevarul lui D-zeu intr-o minciuna,si cei care nu citesc mai si cred.Va rog sa sudiati cuvintul lui D-zeu,si nu ve-ti rataci niciodata.
Ana-wien, din prima ta fraza inteleg ca sunt si altfel de biserici care chiar au practica aceasta a vorbirii in alte limbi dupa Scriptura, adica acel semn distinct prin care Dumnezeu Insusi marturiseste despre tine dandu-ti Duhul Sfant. Daca nu e ceea ce cred eu, ti-as sugera sa te abtii din afirmatii referitoare la lucrarea Duhului Sfant, ca sa nu-I aduci intristare sau chiar hula, pt ca lucrarea aceasta e mult mai complexa decat ai scris tu in 5 randuri. Nu neg ceea ce ai scris despre Cincizecime, dar te intreb: in ce limba crezi ca s-a vorbit in casa lui Corneliu?…sau:la ce limba crezi ca se referea Pavel cand zice ca, cine vorbeste in alta limba, nu vorbeste oamenilor ci lui Dumnezeu, caci nimeni nu-l intelege, ci cu duhul spune taine?((fa un exercitiu de imaginatie, daca ar fi oameni de toate natiile si limbile(care au fost, sunt si vor fi) si unul ar vorbi in alta limba, l-ar intelege cineva?) Una e sa vorbesti mai multe limbi si alta e sa vb in “alte limbi”, e o diferenta. Daca n-ai experimentat decat Fapte 2 fiind si tu printre cei ce doar au auzit vorbind pe altii si nimic mai mult, ar trebui sa treci si prin 1 Corinteni cap 12 si 14, si nu numai.
Ana-wien,si eu am zis odata cam acelas lucru, dar Dumnezeu in mila Lui nu m-a lasat in ignoranta si mi-a pus in inima un gand:”incearca-L pe Dumnezeu si vezi daca este asa!”Am venit sincer inaintea lui Dumnezeu si am spus:”Doamne, daca este adevarat ca exista aceasta vorbire in limbi, vreau sa-mi-o dai si mie, nu vreau sa fiu doar indoctrinata intr-o invatatura a unei biserici,ci in doctrina N.T.,in invatatura apostolilor. M-am rugat un timp(scurt,1-2luni)si nu am primit nimic,apoi am gasit o foita, care spunea, ca a primi vorbirea in limbi trebuie sa si deschizi gura cu credinta dupa ce te rogi si astepti si primul cuvant care iti va veni pe limba sa-l rostesti, spune-l!Am asteptat cu rabdare si credinta in rugaciune spunand ca vreau sa cunosc adevarul si ca in functie de acest raspuns voi respinge in continuare acest lucru sau il voi folosi spre slava Domnului. Subliniez faptul ca nu fusesem in nici o biserica penticostala si nici nu aveam prieteni de acolo, pentru ca ii socoteam ca si tine deplasati de la adevar si chiar am spus cuvinte aproape de hula, ca tine, dar Domnul a stiut ca din ignoranta, am spus, ca am spus.Nimeni nu m-a asistat, doar eu cu Dumnezeu.Si glorie lui Dumnezeu, El este adevarat si credincios Cuvantului din Marcu 16, din Luca si Matei.Dupa ce am primit am zis si ce-i cu asta, ce fac cu ea, treptat Domnul mi-a descoperit ce lucru minunat este aceasta vorbire in limbi, ce arma minunata in mijlocire, in rugaciune, ce multa putere spirituala primesti prin ea. E minunat!!!Iti doresc o experienta ca a mea si o poti avea daca ai relatia de tata=fiica si intimitate directa cu El. Fii binecuvantata!