Muzica. Un lucru deosebit pe care toată lumea îl place. E o artă, una dintre cele mai apreciate. Pentru unii e hobby, pentru alții e carieră, dar toți avem nevoie de ea. O ascultăm acasă, o ascultăm pe drum. O avem în mașină, o avem în sălile de așteptare, o avem la serviciu, o avem în biserici, o avem în localuri și în spații publice. Muzica… e peste tot!
Noi. O ascultăm cu toții, fiecare cu stilul nostru, cu preferințele noastre. Unii o scriu, alții o cântă, Alții… o critică! Nu este un lucur ușor de recunoscut, însă noi (creștinii) am reușit să facem din această frumoasă artă un subiect de dispută, dezbatare, ceartă și dezbinare… Nu reușim să înțelegem diversitatea în muzică, nu acceptăm părerea și preferința celuilalt. Nivelul nostru de acceptare este egocentrist și tot ce trece de limitele noastre este de neacceptat – nu ne place; și spunem asta tuturor doar pentru „ca să știe și ei!” Nu e de mirare că ajungem să ne simțim frustrați și neîmpliniți. Că simțim închinarea din biserici (cei care o mai simțim) rece și seacă…
Dumnezeu. El este cel care a creat muzica. Este invenția Lui. Scopul Lui a fost ca prin muzică să ne putem închina înaintea Lui. El a creat muzica pentru ca noi să putem intra mai ușor într-o legătură personală cu El. Prin muzică Dumnezeu dorește să ne apropiem de El și să fim una în închinare înaintea Lui. Muzica este de multe ori și un mijloc prin care Dumnezeu dorește să ne vorbească! Muzica pe care Dumnezeu o place nu are un singur stil sau un singur ritm. Dumnezeu nu are instrumente acceptate și instrumente neacceptate. Dumnezeu nu ascultă doar muzica accapella… Dumnezeu nu își alege un grup preferat după modul în care ei se îmbracă sau după numărul chitarelor electrice pe care ei le folosesc. Noi facem asta… Dumnezeu ne transmite mesaje prin fiecare muzician care îl are pe El ca Domn.
Oare auzim noi mesajul Lui? Sau… ne împiedicăm de stilul nou al trupei, de numele ales, de faptul că au înlocuit pantofii cu teneși și costumul cu o ținută casual? Oare contează ritmul mai mult decât mesajul? Oare ascultând muzică încerc să-L aud pe Dumnezeu sau încerc să-mi argumentez părerea proastă pe care o am despre cel care cântă?
Dumnezeu a creat muzica și continuă să ne surprindă prin stiluri noi și oameni noi! Urechea noastră muzicală trebuie învățată să audă mesajul lui Dumnezeu în fiecare vers, în fiecare piesă. Dumnezeu să ne ajute!
Thanks God for Music!
Sursa: Neluţu Mureşan
11 comentarii
Crezi ca si manelele? am vazut pe net ,,manele crestine,, si rap? sau muzica ce este in voga la disco noi punem mesaj crestin ce are mai mare impact muzica ce tinerii si-o amintesc ca au dansat pe ea s-au doua trei cuvintele ce se repeta?
Muzica crestina trebuie sa fie aparte este inchinare la Dumnezeu prin urmare trebuie sa insufle ce? Te las pe tine sa-ti raspunzi singur
Eu mi-am raspuns demult. Tu mai gandeste-te! 🙂
Dragă Mia, cred că Neluţu s-a referit la muzica creştină :)) Suntem un site creştin din câte ştiu 🙂
Vorbeam despre muzica in general. Nu despre stilul de muzica pe care trebuie sa il folosim in inchinare. Pt. ca asta depinde foarte foarte mult de cultura in care suntem. Ideea mea era sa nu facem din muzica un subiect de debate, tocmai de aceea am refuzat sa formulez un raspuns concis la comentariul lui Mia 🙂 Eu am raspuns, dar nu e locul lui aici…
Draga Nelutu,
Legat de ritmuri, exista o zicala, care pe mine personal m-a ajutat, posibil sa o stii: “Muzica lumeasca misca gleznele, iar cea duhovniceasca misca inimile!”
Trebuie sa avem mare grija cu muzica. Daca ne uitam in Daniel 3, acolo vedem cum ne este atacata inchinarea: 1. chip de aur(v1)-loveste in Dumnezeul nostru, 2. muzica(v5) poate controla mintea tinerilor – loveste in integritate; daca nu a reusit sa ne distraga de la adevarata inchinare prin aceste 2 metode, merge la a 3-a: cuptorul cu foc, dar incalzit de 7 ori mai mult decat de obicei – loveste in increderea noastra.
Domnul sa ne dea intelepciune!
Amin! Domnul sa ne dea intelepciune. Muzica nu a fost creata pentru ca sa dezbatem noi pe marginea ei… Fiecare trebuie sa ne facem o parere si sa avem argumente pentru asta. Dar niciunul dintre noi nu are dreptul sa critice opinia celuilalt si muzica celuilalt. Nu pentru asta a fost creata muzica. Ritm, stil, limite in muzica… toate sunt variabile si intelegerea lor depinde de cultura in care te afli. Un exemplu simplu: africanii se inchina doar cu tobe si ritmuri care ‘le pun gleznele in miscare’ – Oare nu primeste Dumnezeu inchinarea lor?
Muzica intotdeauna a fost intotdeauna un subiect controversat. Dar Cristian in legatura cu ceea ce ai zis tu de zicala respectiva…da-mi voie sa iti dau un exemplu: in 1990 au aparut 2 casete a lui Gavril Puscas care se vindeau printre pocaiti…si au avut mare impact. Plangeau fratii pe ele de nu stiau cum sa isi mai stearga lacrimile. Ei bine linia melodica a multor din acele melodii erau luate din repertoriul lui, el a fost lautar din asta cu “cantece de pahar”. E complicat sa zici care cantece misca inima si care misca gleznele…pentru ca putem sa stam amandoi unul langa celalalt la un concert de muzica crestina….si tu sa fii cercetat de muzica fratilor din fata si eu sa am gandesc daca ar fi bine sa ies inainte sa incep sa dansez…si crede-ma ca am trecut prin asemenea situatii.
Draga Doina tocmai pt ca este un site crestin am postat acel raspun.Am vazut biserici unde se canta hip-hop ,rap si rok Crezi ca Duhul lui Dumnezeu e acolo?Un cunoscut autor crestin spunea ca rok-ul e categoric de la satana Au ascultat nenumarate discuri de rok derulate invers si toate preamareau pe cel rau dar puse normal erau cantece care te atrageau.Si pt Nelutu -nu exista muzica ,,in general,, cand e vorba de muzica de inchinare,,Exista doar muzica,,lumeasca ,,si muzica duhovniceasca
Pacea Domnului Isus cu voi
Dragă Mia, dacă ai observat editorialul e postat de mine pe site. De ce am făcut asta? Pentru că îl cunosc personal pe Neluţu şi ştiu ce a vrut să spună prin editorialul care l-a scris. Încearcă să priveşti mai mult decât printre rânduri. Nu vreau să mă bag în polemică, eu sunt din Republica Moldova, şi deşi nu am văzut nici o diferenţă în biericile noastre faţă de cele din România, nu vreau să mă pronunţ. Dar sunt de acord cu Neluţu, anume ce a vrut să spună în acest articol.
De multe ori ne gândim mai mult la ritm, la rimă, la forma muzicii decât la esenţa muzicii şi a rolului ei în comunicarea noastră cu Dumnezeu. Dacă am discuta mai puţin despre ea şi ne-am certa mai puţin pe marginea acestui subiect poate şi muzica ar fi mai bună în bisericile noastre 🙂
Mia… 🙂 Vorbeam atat despre muzica folosita in inchinare cat si despre muzica de auditie, pe care o ascult eu singur acasa, sau eu cu prietenii mei in masina etc. Daca nu iti place hip-hop, rock sau rap, lasa-i pe ceilalti sa o asculte fara sa ii critici – despre asta vorbeam. Apropo… nu sunt un extremist in ceea ce priveste preferintele muzicale, dar macar incerc sa nu ii judec pe ceilalti.
@Emy, cred ca cel mai important e atitudinea cu care vii la inchinare, iar despre fratele Gavril Puscas care canta muzica in gen lautaresc, nu suntem in stare sa judecam, doar sa cercetam. Trebuie sa cercetam cauza si sa fim atenti ca de multe ori sentimentele o iau inaintea ratiunii, ori Apostolul Pavel de fiecare data cand a mers intr-un loc a inceput sa le deschida mintea.
Un alt lucru de care trebuie tinut cont este incarcatura culturala cu care venim fiecare. Si aici exemplele pot fi aduse la nesfarsit (cultura poporului evreu, negri, chinezii). Azi traim intr-o lume globalizata, in care se incearca sa se creeze o singura cultura si, din pacate in bisericile evanghelice din Romania au inceput sa apara influiente din alte culturi si bineinteles din alte genuri muzicale care nu se potrivesc unui crestin autentic.
Singurul scop al nostru pe pamant este sa implinim voia Lui si asta inseamna sfintirea noastra pentru ca atunci cand va veni pe nori sa fim cu El in slava si sa cantam cantarea care n-a mai fost cantata niciodata. Nu pot sa-mi imaginez ce fel de cantare va fi, dar sunt perfect convins ca va fi una minunata!