Vasile şi Ica Dincă – misionari în Republica Moldova

Vasile și Ica Dincă vin ca şi misionari ai mişcării Oastea Domnului din România. Vasile Dincă este originar din Ploieşti, iar soţia lui Ica din Brăila. S-au cunoscut la o întâlnire creștină pentru tineri, după care a urmat un an de corespondenţă pe teme biblice, prin scrisori. După un an au întrebat pe Domnul dacă vrea ceva mai mult şi mai frumos pentru ei. Astăzi sunt un cuplu frumos şi au două fete, Rebeca și Miruna.

Soţii Dincă au absolvit facultatea la Politehnică – ingineria. Drumul misiunii pentru ei a început din Chişinău în perioada anilor 1993-1996. Aici s-au investit în slujirea socială din Moldova cu acţiuni de caritate, dar s-au implicat şi cu ore de etică morală şi spirituală în şcoli și evanghelizare.

Au urmat patru ani de pauză timp în care au investit în ei. Vasile Dincă a absolvit Facultatea de Teologie la Bucureşti, iar mai târziu au urmat și Şcoala Internaţională de Ucenicie din cadrul Fundaţiei Tineri Pentru Misiune din Sighişoara. In inima lor se gândeau la oraşele Hânceşti sau Tiraspol pentru revenirea în Moldova. Dar Dumnezeu îi trimite în 2000 la Cahul. Şi după 11 ani mai sunt aici, iar realizările şi încercările acumulate pe parcursul unui deceniu de misiune vă invit să le cunoaşteţi în următoarele rânduri.

1. O prezentare a lucrării desfăşurată de familia Dincă la Cahul?

„Am sosit la Cahul într-o seară geroasă de iarnă. Nu cunoşteam pe nimeni aici, eram total nişte străini. Lucrarea noastră aici a început cu partea socială şi spirituală. Lucrarea cu copiii a început cu prima joacă de evanghelizare organizată în stradă de fetiţele noastre pe atunci foarte mici”,  ne spune misionarul Vasile Dincă.

La joacă Miruna şi Rebeca au cântat un cântecel, iar prietenele lor au fost curioase să înveţe şi ele mai mult. Aşa că într-o zi doamna Ica Dincă s-a trezit cu ele în prag ca să le înveţe cântecele. Aşa a început clubul de copii. Astăzi prima generaţie cu care s-a început atunci sunt tineri, la facultate, pe atunci fiind doar de 6-7 ani. În fiecare sâmbătă la ora 13:00 casa din str. Ştefan cel Mare îi aşteaptă cu porţile deschise. Astăzi au deja trei categorii de copii. Grupul de copii cu vârsta cuprinsă între 5-8 ani. Grupul de copii între 9-13 ani care se adună în fiecare sâmbătă. Şi grupul de adolescenți și tineri, peste 14 ani care au un timp frumos de părtăşie în fiecare seară de vineri, între orele 17-19.

Toate adunate la un loc înseamnă peste 70 de copii, adolescenţi şi tineri. Prin artă şi lecţii biblice familia Dincă investeşte în tânăra generaţie valori morale şi spirituale. Inspiraţi de proverbul înţeleptului aceştia „învaţă pe copii calea pe care trebuie să o urmeze, şi când vor îmbătrâni nu se vor abate de la ea”. Cu această speranţă vie în suflet familia Dincă de 11 ani cresc copiii lor din casă şi din afara casei în teamă de Domnul.

Fiecare sărbătoare este un prilej de a aduce lumina şi dragostea lui Dumnezeu oamenilor prin artă. De 1 iunie, Ziua Internaţională a copilului este cel mai frumos prilej de a prezenta valoarea copilului printr-un spectacol în parc. Clubul de copii pregăteşte sub conducerea doamnei Ica un program frumos pe care îl prezintă în parc tuturor trecătorilor şi locuitorilor din Cahul. Ziua Internaţională a mamei, 8 martie iarăşi este o ocazie unică de a spune mamelor despre dragostea şi frumuseţea Creatorului acestui univers şi Creatorul lor personal.

Sărbătoarea Crăciunului sau a Paştelui – Sfânta Înviere este pregătită cu multă atenţie şi dedicare. Spectacolele acestor sărbători sunt prezentate de obicei la Casa de Cultură din Cahul. Şi la acest Paşte cei peste 70 de copii de la Clubul familiei Dincă au prezentat un spectacol frumos la Casa de cultură. Peste 100 de spectatori i-au urmărit cu încântare aplaudându-i pentru talent şi dedicare.

Adolescenţii la întâlnirile lor discută despre concepte asupra lumii din perspectiva lui Dumnezeu. Vasile Dincă ne spune că vrea să ofere acestor tineri în formare o perspectivă din punctul de vedere a lui Dumnezeu asupra acestei lumi. Să îi ajute să Il vadă pe Dumnezeu în domeniile şi lucrurile de unde lumea L-a scos. Cu adolescenţii se începe şi procesul de ucenicie, prin care se doreşte dedicarea lor din tinereţe în lucrarea Domnului.

Pe lângă lucrarea cu copiii nu este neglijată asistenţa socială şi generaţia matură. Vizitele la bătrâni, invalizi, oameni săraci sunt câteva din acţiunile de caritate care le fac de 11 ani. Mai nou în liceul „Mihai Eminescu” din Cahul au început o cantină socială unde zilnic 25 de copii iau o masă caldă. Mulți invalizi din Societatea Orbilor din Moldova, filiala din Cahul, primesc lunar pachete cu produse alimentare. Ocazional în colaborare cu Organizaţia „Viaţa Nouă” organizează evenimente evanghelistice la Universitatea din Cahul. Activităţile artistice sunt parte din viaţa lor în care se pune mult suflet. Fiecare sărbătoare este marcată printr-un spectacol frumos care prezintă frumuseţea lui Dumnezeu pe care oamenii nu pot să o vadă în altă parte decât în copiii Lui.

Pe agenda activităţilor şi planurilor de viitor a familie Dincă mai este şi construcţia unui Centru Cultural – Social Creştin cu trei nivele. Construcţia a ajuns deja la acoperiş. Au  mai rămas de pus tencuiala, geamurile, uşile şi, bineînțeles, finisajele. Noua clădire se doreşte a fi o casă unde tânăra generaţie să crească în lumina Cuvântului lui Dumnezeu prin diverse activităţi.

Adunarea „Oastea Domnului” din Cahul a început cu câteva persoane din societatea orbilor care voiau mai mult decât să fie vizitaţi. A continuat aşa până nu au mai încăput în mica căsuţă a misionarului Vasile Dincă. În 1990 au început construcţia unei clădiri noi în curtea casei unde camera de zi este loc de închinare şi proclamare a Numelui lui Dumnezeu. Cu emoţii misionarul ne arată locul unde a avut primul program al copiilor, amintindu-şi primii 12 copii lăudând Numele Domnului. Astăzi adunarea constantă din casa familiei Dincă numără un grup de peste 30 de enoriaşi. Fiind o mişcare de trezire şi renaştere spirituală în Biserica Ortodoxă, de dimineaţă fiecare e liber să meargă la biserică la slujba divină. Iar seara se întâlnesc pentru studierea Bibliei în casa familiei Dincă.

2. Viaţa de misiune nu tot timpul are culoarea roz. Ultima poruncă a Domnului Isus este un drum împletit cu bucurii şi lacrimi pentru cei care aleg să urmeze această chemare. Împărtăşiţi-ne o experienţă, o încercare din viaţa de misionar şi cum aţi trecut prin ea?

Iarna anului 2000. Februarie. Am decis să venim la Cahul, un loc unde nu cunoşteam pe nimeni, nu cunoşteam unde venim, unde o să stăm şi ce o să facem. Ne-a adus un prieten cu maşina din România. Am ajuns seara într-o căsuţă bătrânească locuită de şobolani, fără apă, fără lumină. Lumina și apă aveam trei, patru ore pe zi. La câteva zile pentru două săptămâni ne-au deconectat şi gazul. Cred că a fost cea mai grea perioadă din viaţa noastră ca familie. Atunci eram pe punctul de a ne întoarce înapoi în România. Nu ar fi fost atât de dramatic dacă nu aveam cele două fetiţe mici , Rebeca de 5 ani şi Miruna de 3 ani. Dar Ii mulţumesc lui Dumnezeu că El este cel care ne poartă de grijă. Am astupat găurile ca să nu ne mai viziteze şobolanii. Apoi peste două săptămâni ni s-a returnat gazul. Mai târziu s-au rezolvat și problemele cu lumina şi apa şi iată-ne prin puterea lui Dumnezeu şi peste 11 ani la Cahul.

Îmi amintesc că în una din serile când nu aveam nici apă, nici gaz, nici lumină fetiţa noastră cea mai mică, de trei ani, s-a rugat doar atât: „Doamne, ajută-ne cumva!”. Şi Dumnezeu ne-a ajutat cu siguranta şi am trecut pe acolo.

Deşi a fost greu pentru că aveam copii mici, totuşi consider cele mai mari dezamăgiri ale vieţii mele momentele când văd oamenii în care am investit lăsându-se de adevăr şi renunţând la Dumnezeu. Mă doare enorm de mult să văd că după multă muncă şi investiţie, când sămânţa este gata să încolţească, când încep să văd puţină viaţă şi speranţă pentru rod oamenii renunţă la Dumnezeu.

3. Cum reuşiţi să obţineţi suport financiar pentru familie fiind atât de mult implicat în lucrare?

Dumnezeu ne-a binecuvântat ca şi familie să fim full time în lucrare. Totodată El ne-a binecuvântat de la început cu suport financiar. Primim sprijin financiar din partea unor buni prieteni dintr-o Biserică din Buchs, Elveţia, în mod deosebit pentru lucrarea pe care o desfăşurăm aici, cu invalizii, la Cahul. Dumnezeul nostru e măreţ şi bun, niciodată nu ne-a lăsat în lipsă ca să avem motive să cârtim. Şi am căutat ca niciodată să nu adunăm prea mult ca să nu uităm de Dumnezeu. Psalmul 127 este un mesaj sădit în inima noastră: „Căci preaiubiţilor lui, El le dă pâinea ca în somn”. Din punctul acesta de vedere nu ne-am îngrijorat niciodată, chiar şi atunci când eram în lipsuri.

Aici este un paradox pentru misionari,  pe care l-am învăţat în viaţa noastră cu Dumnezeu. Pe de o parte Dumnezeu spune să nu te apuci să zidești o casă dacă nu știi că ai cu ce să o termini. Dar, în același timp, vine alt adevăr care, aparent, îl contrazice pe primul. El ne poruncește să mergem prin credință, chiar și atunci când, pământește, nu mai ai nicio nădejde, spunând: „Pot totul în Cristos care mă întăreşte”. Cum ieșim din astfel de situații ? Care adevăr îl asculți ? Lumina lui Dumnezeu și călăuzirea Lui ne ajută să împletim aceste amândouă principii, adică să mergem și prin credință dar să umblăm și cu socoteală înțeleaptă ca să nu ajungem de rușine la sfărșit. Și ascultarea de Dumnezeu face ca ambele principii să nu se contrazică ci să se împlinească în El. Dumnezeu este Adevăr și are multe adevăruri pentru noi dar pe El Il putem vedea doar în dragoste, care este întruparea Cuvântului Adevărului în lumea noastră, haina îmbrăcată de Dumnezeu pentru noi, ca să-L putem vedea și înțelege. Acestea sunt paradoxurile lui Dumnezeu.

4. Sunt sigură că aveţi strânse în inima dvs. multe bucurii din experienţa celor 11 ani, spuneţi-mi câteva?

O, sunt multe bucurii, mult mai multe decât încercări şi dezamăgiri. Cea mai mare bucurie a noastră este şi cea a cerului. Pilda bănuţului găsit, oaia pierdută şi fiul risipitor sunt şi azi istorii reale pe care le vedem în lucrarea noastră. Să vezi cum oamenii descoperă viaţa mai bună pe care o pot avea în Dumnezeu e cea mai mare bucurie pe care doar Dumnezeu o poate da. Sunt bucurii pe care numai şi numai Dumnezeu ni le poate da, unele bucurii pot fi trăite doar în intimitatea cu El. Viaţa de misionar presupune multe şi diverse bucurii. Înţelegerea în profunzime a paradoxurilor lui Dumnezeu este la fel o bucurie enormă.

Una din cele mai mari bucurii ale mele este faptul că Ica, soţia mea, s-a implicat trup şi suflet alături de mine în lucrare. Tot timpul, în orice activitate am fost un tot întreg din două jumătăţi. Dacă eu făceam o activitate ea era implicată alături de mine, şi dacă ea făcea ceva eu o ajutam.

5. Împărtăşiţi-ne câteva nevoi de rugăciune?

• Ne rugăm acum mult pentru putere, diavolul loveşte în sănătatea noastră. Avem nevoie de curaj şi energie să mergem cu putere înainte.
• Ne rugăm pentru binecuvântarea de a încheia lucrările la Centrul Cultural–Social Creştin cât mai curând şi transformarea lui într-o fabrică de talente care să aibă ca început teama de Domnul și în încheiere dragostea Lui. Și toți cei îi calcă pragul să vestească slava Lui prin tot ce fac, oriunde merg.
• Ne rugăm, le fel de mult, pentru parteneri serioși, creștini care vor să investească în tinerii din această zonă. Vrem să punem la dispoziţia doritorilor spaţiu în acest Centru ca să se desfăşoare diferite activităţi creştine care să aducă binecuvântare şi educaţie creștină pentru copii, adolescenţi şi tineri.

Realizat de Doina Bejenaru