Duritatea, agresivitatea, cruzimea vorbelor lui Iacov în avertismentul lui faţă de bogaţi e egalată doar de cea a unui program de ştiri. Oameni care câştigă câteva sute de lei pe lună nu şi-au primit salariile de mai multe luni, bolnavi „asiguraţi” care nu pot băga bani în buzunare albe mor în spitale, copii cerşesc pe străzi fără ca nimeni să se sesizeze, blocuri întregi s-au transformat în peşteri de gheaţă fiindcă locatarii nu-şi pot plăti întreţinerea…
Toate aceste tragedii ale sărăciei au loc într-o societate în care furtul are consecinţe grave numai când suma delapidată depăşeşte 9 milioane de Euro, criminalii trăiesc în libertate şi lux iar magnaţii depravării magnetizează o naţiune la televizor. Oare nu trăim vremuri de măcel? Oare nu este timpul nostru la fel de dur ca vorbele lui Iacov?
A ne sătura nepăsători sufletele (şi trupurile), a ne strânge comori pe pământ, adesea cu preţul de a adăuga o „mică” greutate sau o „măruntă” nedreptate la lungul şir de crime ale bogaţilor acestei lumi înseamnă a ne declara, dincolo de vorbe, lipsa de compasiune şi credinţă.
A rămâne nepăsători la agonia celor care nu se pot ajuta singuri înseamnă a nu-L hrăni, îmbrăca, vizita şi alina pe Mântuitorul în ceasul nevoii, durerii şi singurătăţii Lui. Dar şi a ne distribui singuri într-un scenariu absurd şi grotesc, fără posibilitate de happy end (Matei 25: 34-46).
Putem însă alege să ne smulgem acestei inerţii, să ne curăţăm de rugina nepăsării şi, strălucind pentru El, să răscumpărăm vremea mizeriei şi mizeria vremii, ştiind să facem un bine şi făcând-l într-adevăr (Iacov 4:17). În taina dărniciei biblice, fiecare din noi poate transfigura măcar pentru o clipă, măcar pentru un om acest azi trist şi sărac într-o vreme a bunătăţii şi bunăstării. (Ce-ar fi ca de la masa Lui de Crăciun, privind în jos, Domnul să ne poată numi chiar pe noi „bunătăţile” Lui?)
Nu ştiu când şi unde e momentul ca urmaşii lui Cristos să-şi strângă comori pe pământ. Însă pentru noi, cei care trăim aici şi acum, a venit cu siguranţă vremea comorilor. E timpul să ne strângem comori în cer!
Andreea Luncan
