Spulberaţi praful… Reflectaţi lumina

…”Esofagul în secţiunea transversală este format din tunica musculară, lama mucoasă şi….” răsuna vocea groasă a lectorului Lucescu…

Cu toţii suntem atenţi la explicaţiile profesorului şi diapozitivele ce sunt prezentate la proiector. În amfiteatrul universităţii e o linişte de mormânt, afară se aude foşnetul lin al vântului. Aula e semi-întunecată, ferestrele mari ca de castel sunt acoperite cu perdele gigantice, morcovii, lumina naturală nu pătrunde în încăperea imensă. Şi doar la un singur geam perdeaua titanică nu e trasă până la sfârşit. Aici se reflectă o oază din lumina soarelui şi se răsfrânge pe suprafaţa băncilor noastre… Observ că raza de soare se deplasează tot mai înainte,  îndepărtându-se, pe moment ce minutele, secundele şi miile de secunde se scurg…

Privind acest proces de deplasare, am constatat un fapt măreţ, asemenea acestei raze, noi, creştinii de pretutindeni, trebuie să luminăm în întunericul acestei lumi, asemenea acestei raze de soare… Şi important este ca lumina noastră să nu fie stabilă, ea să nu lumineze doar în acelaşi loc, ci să se deplaseze de la om, la om, dintr-o localitate în alta, dintr-o ţara în alta…

Credeţi ca e imposibil???

Iar la final, la lumina razei noastre, societatea secolului al XXI-lea să-şi spulbere praful fărădelegii, al păcatului, şi al  neputinţei în Lumina lui Cristos.

Fie ca oazele noastre să reflecte Lumina lui Cristos!!!

Autor: Petrică Ţoi

Sursa: Vrem Schimbare în noi