„Unde sunt parintii tai?” intreba doamna severa cu parul rosu, tuguiindu-si buzele si clatinand capul spre fetita scunda aflata de cealalta parte a mesei inalte.
„Mama nu vrea sa vina si tata nu-i acasa, dar eu vreau sa ma inscriu!” raspunse fetita cu glas tremurat, dar hotarat. Apoi intinse spre femeie un leu, certificatul ei de nastere si buletinul mamei – articolele necesare inscrierii in clasa I. Cu un amestec de dezaprobare si compasiune, doamna severa clatina energic din cap, dar copilul fu inscris in clasa I.
Asa a inceput pentru mine marea aventura a scolii. În prima zi de inscrieri, în clipa cand am ajuns acasa de la gradinita impreuna cu mama, tata fiind inca la lucru, am inceput s-o bat la cap sa mergem imediat sa ma inscrie la scoala. „Stai sa-mi trag sufletul!” mi-a raspuns ea. „N-are rost sa te grabesti asa, e doar prima zi, te pot inscrie toata saptamana.”
Dar eu ma temeam sa nu ratez inscrierea, asa ca am strabatut in fuga cei cateva sute de metri care ne desparteau de scoala si m-am inscris in clasa I.
Desi inscrierea la scoala cade de obicei in sarcina parintilor, in scoala lui Isus fiecare se inscrie singur. Poate parintii te-au adus bucurosi de mana, poate dimpotriva n-au vrut sa te inscrie sau poate nici macar n-au fost acasa. Indiferent cum, ai venit singur in scoala invatatorului.
Dupa inscrieri, a urmat prima zi de scoala, o zi unica pentru fiecare, poate cu neliniste, cu flori, cu aplauze sau lacrimi, dar cu siguranta cu emotia intalnirii cu invatatorul, care te astepta cu bucurie si blandete in prag.
Insa nu fiecare zi din scoala lui Isus este la fel. Sunt zile cu soare, cand iei note mari si te bucuri de aprecierea invatatorului si admiratia colegilor. Sunt zile cand traiesti bucuria descoperirii, emotia cresterii si implinirea comuniunii.
Dar sunt si zile cand ramai in urma fiindca n-ai timp de studiu sau, pur si simplu, materia e prea grea. Desi invatatorul e perfect iar manualul fara greseala, si in scoala lui Cristos e nevoie de munca, pregatire, disciplina si rezistenta la rutina.
Dincolo de toate acestea, ca in orice alta scoala, durerea te poate coplesi si daca il ai ca dascal pe invatatorul. Poate repeti anul. Poate boala nu-ti permite sa-ti continui studiile. Poate nu-ntelegi materia. Poate cazi mereu la acelasi examen si nu mai ai speranta ca vei reusi. Poate ti-ai pierdut colegul de banca.
Cand te confrunti cu durerea in scoala lui Isus, am invatat ca e bine sa-ti amintesti de bucuria primei zile. Si sa te mangai cu promisiunea Lui ca vei absolvi si vei primi cununa vietii. Dar mai ales sa-I multumesti ca te-a chemat in scoala Lui. Caci va veni o zi cand portile se vor inchide iar afara va fi „plansul si scrasnirea dintilor.” Dar tu ai primit harul de a nu rata inscrierea!
Andreea Luncan
