“Roagă-te aici şi acum!” – un pastor din Arizona oferă servicii de închinare pe marginea şoselei

De multe ori ne-am gândit că ,pentru a ne ruga şi închina lui Dumnezeu, este necesar să mergem la o anumită biserică sau într-un anumit loc unde se desfăşoară servicii divine de închinare. Nimic mai fals! De curând am avut ocazia să citesc despre un mod inedit de a oferi oamenilor ocazia de a se ruga lui Dumnezeu. Este vorba despre un pastor, pe nume Roger Couillard, din Surprise, Arizona, care s-a gândit să vină în întâmpinarea omului grăbit şi lipsit de timp în a-L mai căuta pe Dumnezeu. Mai precis, Roger Couillard şi-a demarat lucrarea de păstorire a sufletelor prin a plasa o pancartă pe care scrie „Te poţi ruga aici şi acum!” pe maşina sa parcată în fiecare zi de luni, marţi şi vineri între orele 10:00 – 13:30, la marginea drumului, în vecinătatea unei intersecţii principale din localitatea El Mirage. Am putea spune că acest pastor a ales o modalitate neaşteptată de a-şi pierde timpul pe marginea şoselei. Dar lucrurile nu stau aşa, fiindcă întrebat despre rezultatele pe care le-a obţinut, el a declarat:

„Multe persoane sunt doritoare să se oprească să se roage, deoarece au diferite nevoi urgente, iar bisericile nu sunt totdeauna deschise pentru a-i primi.”

Cel mai adesea, persoanele interesate de rugăciune doresc să obţină călăuzire pentru probleme legate de locul de muncă, familie sau diferite chestiuni de ordin spiritual la care nu găsesc răspuns. Pastorul Couillard a ales acest mijloc de a a-şi ajuta semenii, tocmai fiindcă există o mulţime de cazuri urgente, care nu necesită amânare. De aceea, celor doritori el le oferă câte o broşură intitulată „Care este identitatea mea în Isus Hristos”, ce cuprinde şi informaţii de contact pentru cei ce doresc să-l contacteze pe pastor şi în alte ocazii. Citind această relatare şi urmărind materialul video ataşat, m-am gândit cum ar fi ca un preot sau un pastor din România să încerce o astfel de metodă. Poate nimeni nu i-ar da atenţie. Poate ar fi considerat un excentric sau o persoană cu „probleme”, fiindcă aşa este specificul nostru în a evalua acele lucruri pe care nu le cunoaştem şi ni se par bizare. Oricum, chiar şi în Statele Unite o astfel de abordare a fost cu totul inedită, fiindcă în loc să mai stea să aştepte ca oamenii să vină în casa de rugăciune, acest slujitor bisericesc a ales să iasă în întâmpinarea celor ce au nevoie, acolo unde aceştia se găsesc. Nu citim în Evanghelii că Domnul Hristos mergea prin toate cetăţile şi satele din Galilea, Iudeea şi Samaria, vorbind cu toţi cei interesaţi? Sau că El discuta cu oricine era doritor indiferent de locul unde s-ar fi aflat? Fântâna de la marginea cetăţii nu era un loc nepotrivit, răscrucea de drumuri nu era lăsată la o parte, piaţa publică nu era neglijată, astfel că în orice loc posibil Domnul Hristos căuta să vină în ajutorul oamenilor acolo unde se aflau ei. Prea mult s-a bătut moneda pe o religie care îi strânge pe credincioşi în casele de rugăciune, în timp ce ogorul lumii zace în paragină şi neglijat de toţi aşa-zişii lucrători. Fenomenul diminuării frecventării bisericilor şi adunărilor va deveni tot mai accentuat, indiferent că ne place acest lucru sau nu. Modelul de închinare se schimbă de la o epocă la alta, însă cine este dispus să ţină cont de acest lucru? De ce să ne fie teamă să spargem tiparele ce nu mai funcţionează? De ce să rămânem închistaţi în scheme care nu mai sunt de actualitate? Închinarea la colţ de stradă nu este ceva nou, fiind un lucru cunoscut în vechime. Folosirea internetului pentru a-i conduce pe oameni la Dumnezeu nu ar trebui să ne şocheze, fiindcă avem un contact mai profund decât într-o adunare publică în care individul devine doar un obiect topit în mulţime. Vanitatea omenească se hrăneşte cu tot ce este senzaţional şi are o nuanţă de popularitate, dar când este vorba de a face o lucrare cu un suflet de fiecare dată, mai toţi „lucrătorii plătiţi” se dau la o parte. Prin urmare, aş dori ca exemplul lui Roger Couillard să fie urmat şi de alţii dintre cei care aparţin breslei „păstorilor de suflete”. Cu siguranţă că atunci religia ar deveni mult mai practică şi mai apropiată de nevoile reale ale oamenilor, fiindcă adevărata sfinţenie are nevoie doar de persoane care sunt capabile să aducă puritatea Cuvântului în viaţa de zi cu zi. Felicitări pastorului Roger Couillard şi fie ca exemplul său să ne dea de gândit!

Octavian Lupu

www.confluente.ro