“De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu samănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuş Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuş vă spun că nici chiar Solomon în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: “Ce vom mânca?” Sau: “Ce vom bea?” Sau: “Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necaul ei.” Matei 6:25-34
Despre atitudinea faţă de bunăstare şi binecuvântările materiale Domnul Isus a vorbit în Matei 6:19-24. Mai mult ca atât, în versetele 25-34 Isus vorbeşte despre atitudinea omului faţă de cea mai mare necesitate pe care o are – alimentele şi îmbrăcămintea – ceva care este imperios necesar, fără de care omul nu poate trăi. Şi bogaţii şi săracii au problemele lor spirituale. Dacă cel bogat se poate baza pe moşia sa, omul sărac începe să se îndoiască de grija lui Dumnezeu. Dar, indiferent de poziţia socială a unei persoane, indiferent, dacă este bogat sau sărac, atitudinea lui faţă de valorile materiale – este un indiciu relevant al stării lui spirituale. Şi din moment ce „noi suntem în Cristos” şi „reşedinţa noastre este în ceruri”, noi copiii Tatălui Ceresc, trebuie să tindem mai mult spre valori spirituale, decât spre lucruri pământeşti. Secolul în care trăim este timpul unor mari descoperiri, este secolul materialismului care se caracterizată prin dorinţa multor oameni de a atinge succesul în aspect financiar, şi în acest context un lucru este trist pentru creştini – faptul că preocuparea creează multe probleme, iar preocupare excesivă Biblia o cataloghează drept păcat. Deseori, creştinii sunt măcinaţi de acelaşi lucruri cu care se confruntă şi ne-creştinii. Şi în loc să schimbăm această atitudine greşită sau să o combatem, noi deseori suntem de acord cu starea de spirit a societăţii moderne. Şi celor mai mulţi dintre noi le este aproape imposibil să înţeleagă învăţăturile lui Cristos, chemarea Lui de a nu ne face griji pentru pâinea cea de toate zilele.
Meditând mai profund asupra acestui verset, vom înţelege ideea principală pe care a vrut să ne-o transmită Cristos: „Nu vă îngrijoraţi de nimic – nici chiar de strictul necesar”.
Dumnezeu ne interzice să ne facem griji, şi în 1 Petru 5:7 ne sugerează: „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” De aceea Isus ne reiterează chemarea: „Nu vă îngrijoraţi” – de trei ori (versetele 25, 31, 34) şi ne oferă mai multe motive să înţelegem de ce îngrijorarea, anxietatea, se răsfrânge foarte negativ asupra vieţii credincioşilor.
Înainte de a începe să vorbim despre aceste versete, haideţi să definim ce înseamnă „îngrijorarea sau anxietatea”. Anxietatea este o experienţă care se referă la viitor şi care îl sustrage pe creştin de la îndeplinirea poruncilor lui Cristos, scrise în versetul 25: „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?” Metoda rabinică de argumentare: – „Oare Dumnezeu, care dă atât de mult, nu va da puţinul, care este hrana şi îmbrăcămintea?” (Conform noii chei lingvistice şi exegetice pentru textul în limba greacă NC.) Cuvântul grecesc înseamnă de fapt „minte bifurcată.” (Matei 12:25). „Şi Isus care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui.”
De ce este greşit să vă faceţi griji?
- Este contraproductiv şi provoacă neîncredere faţă de Domnul (Matei 6:25): „De aceea vă spun: nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca şi ce veţi bea, nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea?”. Cuvântul, „De aceea, ne duce înapoi la versetul anterior, în care Cristos spune, că un creştin poate avea doar un singur Domn – Dumnezeu. Aşadar, dacă Dumnezeu este Domnul tău, îţi spun: „Nu te îngrijora!” Anxietate şi emoţiile negative pentru creştini sunt nu numai greşite şi păcătoase, dar şi neînţelepte. Anxietate controlează gândirea noastră, şi totuşi, acest păcat creştinii îl săvârşesc foarte des. Cineva a spus: „Îngrijorarea, anxietatea, – este un râuleţ mic prin care frica curge în mintea noastră şi, dacă nu este oprit, se va transforma într-un canal larg care spală toate celelalte gânduri.” Anxietatea ştirbeşte virtutea de a fi mulţumit care ar trebui să fie starea naturală a fiecărui credincios. Împreună cu Pavel, noi trebuie să pronunţăm cuvintele: „Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.” (Tim 6:6-8.).
Prin urmare, indiferent cât de multe bunuri materiale ne poate da Dumnezeu, toate acestea aparţin Lui. Datoria noastră este să-I mulţumim pentru tot ceea ce ne dă şi să folosim cu înţelepciune aceste daruri, cât ne va permite El.
• Este contraproductiv, deoarece distruge speranţa şi nu ne dă nimic în loc (Matei 6:26-30). „Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?”
Pentru a ilustra învăţătura Sa, El a dat drept exemplu păsările care nu au un proces organizat de dobândire a hrănii. “Ele nici nu seamănă, nici nu seceră, nici nu strâng nimic în grânare.” Ca şi toate creaturile, păsările primesc, de asemenea, viaţă de la Dumnezeu. Din cuvintele pe care le-a rostit Isus, este foarte clar că lui Dumnezeu îi pasă de păsări, de aceea ele au destulă hrană. Mai mult decât atât, El le-a înzestrat cu un instinct care le permite să găsească hrană pentru ele şi pentru progeniturile sale. De fapt, Tatăl Ceresc este cel care le hrăneşte.
Dacă Domnul are grijă de astfel de creaturi mici, cum sunt păsările, cu cât este mai mare grija Lui pentru cei care sunt creaţi după chipul şi asemănarea Lui? Aşadar, Cristos spune: „Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?” (Matei 6:26). Cred că toţi aţi avut posibilitate să urmăriţi cu câtă tenacitate şi răbdare îşi dobândesc păsările hrana. Multe dintre ele îşi petrec cea mai mare parte din viaţă în căutarea hranei pentru sine şi puii săi. Dar ele nu sunt îngrijorate de faptul, unde îţi vor putea găsi următoarea masă. Ei, pur şi simplu, îşi caută atâta hrană, de cât au nevoie, şi încep să se gândească iar la hrană, când vine timpul pentru asta.
Cu toate acestea, niciunei altei creaţii ale Sale Dumnezeu nu i-a promis, că va deveni co-moştenitor al lui Cristos în veşnicie. Doar nouă, celor ce credem în El, ne este pregătit un loc în ceruri. Şi dacă Dumnezeu dă viaţă tuturor fiinţelor şi le susţine, nu-i va păsa Lui oare de noi, copiii Lui?
Vorbind despre îmbrăcăminte, Isus foloseşte drept exemplu crinii sălbatici: „Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp…” Florile nu fac niciun efort pentru a se asigura de creştere sau de modul în care sunt împodobite. „…ei nici nu torc, nici nu ţes, totuşi, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei…”
În pofida frumuseţii lor, florile trăiesc puţin. Ca şi iarba de pe câmp, ele astăzi sunt, iar mâine vor fi aruncate în cuptor. Dacă lui Dumnezeu îi pasă de modul în care împodobeşte o iarbă, cu atât mai mult se va îngriji El de noi! Prin urmare, anxietatea nu poate fi considerată un păcat minor, deoarece ea pune la îndoială grija lui Dumnezeu. Prin îngrijorarea noastră ne exprimăm neîncrederea în promisiunile Tatălui nostru Ceresc.
• Este contraproductiv, deoarece contrazice credinţei noastre (Matei 6:31-33). Credinţa în Dumnezeu este incompatibilă cu anxietatea, întrucât este lipsită de înţelepciune şi este păcătoasă. Anxietatea este primul semn de neîncredere. Creştinii anxioşi nu se deosebesc de necredincioşi. „Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută.” (Matei 6:32). Oamenii necredincioşi trăiesc cu ziua de azi, de aceea ataşamentul faţă de bunurile materiale consună cu realitatea care îi înconjoară. Aceşti oameni nu au un Tată grijuliu, de aceea au toate motivele să fie îngrijoraţi. Această stare de lucruri nu se potriveşte unui creştin adevărat care are o speranţă de înviere şi o încredere fermă în Tatăl ceresc care ştie de toate nevoile lui. Dacă creştinul devine îngrijorat de bunăstarea fizică, este un semn al gândirii seculare. Un creştin judicios care are toată încrederea în Dumnezeu şi se bizuie pe El, poate spune împreună cu Pavel: „Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri (Filipeni 4:6). Predicându-le la ascultătorii Săi, Isus îi mustra, dar, totodată, îi învăţa, oferindu-le o minunată promisiune: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33) Şi dacă scopul vieţii unui creştin este, în primul rând, să caute Împărăţia lui Dumnezeu, atunci ne vom strădui să aducem oameni în această Împărăţie pentru a fi mântuiţi, iar Domnul să fie proslăvit prin aceasta.
• Este contraproductiv, deoarece este axat pe ceva pământesc şi nu veşnic.
„Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:34)
Este necesar să fii prudent şi să te asiguri cu cele necesare. Dar să–ţi faci griji pentru ziua de mâine este o manifestare a neîncrederii în promisiunile lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru, nu are trecut sau viitor, nu are ieri şi nici mâine, El este veşnic şi este stăpânul Universului şi-L poate ajuta pe oricine care se bazează pe promisiunile Lui.
Cuvintele lui Hristos – „Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi.” – nu trebuie să ne provoace lenea sau dorinţa de a neglija atribuţiile noastre de serviciu, justificând acest lucru prin faptul că mâine, oricum vom avea de toate. Apostolul Pavel spunea: „Dacă nu vrei să munceşti, nu trebuie să mănânci.” Faptul că ajunge zilei necazul ei ne ajută să întâlnim cu calmitate toate ispitele, să trecem peste toate încercările, dificultăţile, bazându-ne pe protecţia Tatălui nostru Ceresc. Promisiunea lui Dumnezeu se extinde şi peste ziua de mâine şi peste fiecare perioadă ulterioară, până nu vom trece în eternitate.
Astfel, în baza argumentelor noastre, am văzut, că anxietatea trezeşte neîncrederea în Dumnezeu, contrazice credinţei noastre, distruge speranţa şi nu ne oferă nimic în schimb, se concentrează pe ceva pământesc şi nu veşnic, atunci apare întrebarea: „Cum pot scăpa de anxietate?”
În primul rând, ne axăm pe rugăciunea corectă. Ea este chezăşia binecuvântărilor pe care El vrea să le reverse peste noi. „Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Matei (6:6) De asemenea, este important să ne recunoaştem anxietatea ca păcat şi să-l mărturisim. Şi atunci când în viaţă ne vom confrunta cu dificultăţi şi probleme, să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru ele, întrucât Domnul are un plan al Lui.
În al doilea rând: „Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.” (Matei 6:8) Dumnezeu ştie din timp toate nevoile, grijile şi bucuriile noastre. Prin urmare, gândirea corectă, de asemenea, contribuie la întărirea credinţei noastre în promisiunile lui Dumnezeu. Şi când ne aducem aminte de providenţa lui Dumnezeu, de faptul că El ştie înaintea noastră totul, ce dorim să-I cerem, aceasta ne dă o pace perfectă.
În al treia rând: vom întreprinde acţiuni corecte. Trebuie să fim conştienţi de faptul că nicio problemă nu este prea mare pentru Dumnezeu, de aceea ne putem baza totalmente pe harul Lui şi putem fi siguri de grija pe care ne-o poartă. „Nu v-a ajuns nicio ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.” (1Corinteni 10:13)
Aşadar, rugăciunea corectă, gândirea corectă şi acţiunile corecte ne vor ajuta să eliminăm îngrijorarea şi anxietatea din vieţile noastre.
Pastorul Bisericii „Betania” din Bălţi şi responsabil pentru comunitatea Bălţi, Petru Legcun
