“Îndurare aspră este o carte pentru toți aceia care au trăit o mare iubire” (Christianity Today).
Dacă e adevărat că fiecare purtăm în noi o carte, atunci aceasta este cartea vieții lui Sheldon Vanauken. Deși acest best-seller internațional datorează succesul său rolului substanțial jucat de C.S. Lewis, este, cu toate acestea, o emoționantă si inspirantă relatare a unei extraordinare povești de dragoste și a relației pe care doi oameni au reușit, într-un timp relativ scurt, să o construiască. Este o autobiografie scrisă cu o măiestrie rar întâlnită si o adâncă introspectivă a călătoriei celor doi în căutarea lui Dumnezeu. Cei care veți citi cartea vă veți da repede seama că nu e acel gen de poveste unde ‘el’ o întâlnește pe ‘ea’, sau ‘ea’ îl întâlnește pe ‘el’, se îndrăgostesc, relația lor trece prin dificultăți ,dar, până la urmă ,totul se termină frumos, iar ei trăiesc împreună până la adânci bătrâneți. Cunoaștem cu toții aceste intrigi deja arhicunoscute si previzibile. Sunt însă povești de iubire unde rănile sunt răni și trecutul rămâne într-o anexă a memoriei, pe care Dumnezeu ne cheamă uneori s-o uităm; tot ce mai poate produce vindecarea într-un suflet sfâșiat este sângele lui Cristos.
Cartea începe cu evocarea vizitei de peste ani, scrisă la persoana a 3-a, a lui Van la Glenmerle, locurile unde el și Davy s-au indrăgostit cu puțin înainte de izbucnirea celui de-al doilea război mondial. În primele lor luni împreună, ei își construiesc ceea ce au numit Strălucitoarea Barieră, “scutul dragostei noastre”, protecția lor împotriva pătrunderii înstrăinării care, în ultimă instanță, este sinele. Strălucitoarea Barieră mai însemna de asemenea și încredere totală, urmată de celelalte spontane impulsuri, acceptarea experienței celuilalt și principiul curtoaziei – definit ca pe “un pahar adus în toiul nopții.”.
Ne introduce incă de la început în fascinanta lume a elitei intelectuale a societății britanice de la mijlocul secolului XX, într-un cerc de profesori universitari la Oxford care devin prieteni și petrec ore întregi schimbând opinii despre literatură, religie și viață. Ce m-a atras, poate cel mai mult, la aceasta carte sunt cele 18 scrisori autentice pe care C.S. Lewis (profesor universitar de literatura la Oxford University și scriitor irlandez cunoscut în mod deosebit pentru cărțile The Screwtape Letters, The Chronicles of Narnia, The Space Trilogy, Surprised by Joy si altele) le-a trimis lui Sheldon Vanauken de-a lungul celor 12 ani de prietenie sinceră și adevarată cu acesta. Deși eram oarecum familiar cu incredibila sa capacitate de analiză a intelectului uman, dar și a diferitelor aspecte ale vieții din scrierile sale, în Îndurare aspră l-am descoperit pe C.S. Lewis ca pe un om simplu, așa cum îl descrie însuși autorul cărții, ‘un prieten vulnerabil’, dar extrem de rațional și echilibrat, un om cu sentimente și gândiri profunde, un înțelept, un erudit, un prieten și un soț iubitor și devotat, un om deosebit, un creștin autentic, care joacă un rol foarte important în convertirea celor doi, Vanauken si Davy, la creștinism.
La sfârșitul perioadei din Anglia, ei aleg să se stabilească în America, unde Davy cade bolnavă și moare de o boală misterioasă.
Finalul cărții ni-i prezintă pe Van și C.S.Lewis ca pe niște învingători în fața suferinței pe care au înțeles-o și au acceptat-o cu o înețlepciune divină pe care societatea n-ar fi putut s-o înțeleagă niciodată, aceeași întelepciune care îl face pe C.S. Lewis să strige cu putere și speranță pe Strada Mare din Oxford după întâlnirea cu bunul său prieten: “Creștinii nu-și spun niciodată adio!”. Îndurare aspră poate fi povestea oricui, o poveste despre dragoste și suferință, viață și moarte, dar mai ales despre timp și eternitate.
Recenzie realizată de Radu B. Gandila
