Obişnuim să luăm masa împreună cu familia, prietenii sau apropiaţii ori de câte ori sărbătorim un eveniment deosebit, sau nu ne-am văzut de mult timp şi dorim părtăşia celor dragi… sau poverile au devenit prea grele de purtat şi avem nevoie de ajutoare…sau confruntarea este prea dureroasă şi încercăm astfel “să cenzurăm” cu blândeţe şi căldură pornirile firii… Oricare ar fi motivaţia, cina este o invitaţie la apropiere, blândeţe şi vulnerabilitate.
În vremurile “demult uitate”, în care stresul nu era la cote maxime, cina era acel moment al serii în care grijile zilei erau împărtăşite, “încuiate” pentru următoarea zi, sau uitate…Era momentul liniştirii sufletului şi trupului. În jurul focului, sau pe prispa casei, privirile cercetau cerul şi apoi, reveneau, întâlnindu-se cu ochii celor apropiaţi, unde nu era loc de ascunzişuri, retrageri sau pretexte.
În vremurile noastre, invitaţiei la cină îi răspundem cu “Nu ştiu dacă suntem liberi”, “Sunt prea obosit”, “Altădată, cu siguranţă”, “Am o întâlnire”…
…Pe oameni îi putem refuza….Dar pe Domnul Dumnezeu ?
La Cină, Tatăl ne invită să ne apropiem în curăţie şi reverenţă de jertfa sa, exprimarea supremă a dragostei nevinovate. El ne invită la pocăinţă şi la un nou angajament faţă de El.
Dacă Dumnezeu mă invită să îmi amintesc de dragostea Lui faţă de mine, mă invită să-mi amintesc că Îl iubeşte la fel de mult şi pe cel de lângă mine şi că nu sunt cu nimic mai presus decât acesta. Arăt că dragostea Lui Cristos este în mine, dacă îl iubesc pe fratele meu aşa cum mă iubeşte pe mine Cristos.
Domnul mi-a dat aceste învăţături, dar nu mă laud, pentru că particip la Cină nu pentru mai bine ,ci pentru mai rău, tratând cu superficialitate chiar dragostea Lui Cristos…Sunt generos sau egoist ?…Încurajez spre zidire sau spre dezbinare ?
La Cină, Domnul mă invită :
- Să iubesc, şi nu doar să am o atitudine blajină ;
- Să mă implic, şi nu să mă detaşez confortabil de nevoile celorlalţi ;
- Să-l iubesc necondiţionat pe cel antipatic, care nu merită să-l iubesc şi nici nu-mi răspunde la dragoste ;
- Să fiu consecvent în preocuparea mea pentru binele celuilalt ;
- Să-mi reînnoiesc devotamentul faţă de Dumnezeu şi faţă de semenul meu ;
- Să binecuvintez ;
De ce ? Ca să mă apropii în chip vrednic de Domnul Dumnezeul meu, Cel care m-a invitat la Cină….
Codruta Irimia, Timişoara
