Cu ocazia sărbătoririi morţii şi învierii DOMNULUI ISUS HRISTOS, echipa resursecrestine.ro vă propune un concurs de mărturii sub numele “Şi eu L-am răstignit!”
Mod de desfăşurare: Până în data de 21 aprilie 2011, oricine doreşte să participe la concurs, trebuie să adauge o mărturie personală pe site folosind formularul de aici, în categoria “Şi eu L-am răstignit”.
Echipa va alege cei doi câştigători cu mărturiile care au cele mai mari medii şi în data de 29 aprilie se vor anunţa câştigătorii.
Premiile vor consta în cărţi, în valoare de 150 de lei, oferite de echipa resursecrestine.ro .
Regulament:
– mărturiile se pot trimite pâna în data de 21 aprilie inclusiv (până la ora 23:59:59 – ora României ~ GMT +02:00);
– creaţiile trebuie să fie originale şi personale;
– resursecrestine.ro îşi asumă dreptul de a scoate din concurs şi de la dreptul de premiere orice participant/ă care copiază, foloseşte metode neacceptate de notare sau obstrucţionează în vreun fel buna desfăşurare a concursului;
– toate mărturiile vor rămâne pe site-ul resursecrestine.ro.
Prin acest concurs şi prin premiile oferite, ne rugăm Domnului, ca EL să ne înflăcăreze pe cât mai mulţi dintre noi să Îl mărturisim pe Dumnezeu prin viaţa şi trăirea noastră.
Un comentariu
si eu sunt o pacatoasa care l am rastignit pe domnul isus…as vrea sa va spun ca in urma cu 5 ani,am auzit prima data cuvintul domnului,dar totusi am mers in continuare pe drumul cel rau al necredintei si a pacatului….Aveam nevoie de bani ,aveam 2 copii iar sotul meu nu participa prea mult la cheltuieli,iar eu fiind casnica aveam grija de copii,de vaca ,porci ,pasari si cu sapa mergeam la cate un castig….si iata ca o amica mi a dat de stire de un lucru in italia,o sansa de a termina baiatul cel mare liceul,si de a prospera.Am primit cu emotie aceasta veste si cu teama ca nu voi avea banii necesari de a ajunge la postul de lucru in cele 3 zile cand mi a spus ca trebuie sa ajung.Dar din acel moment domnul a fost mereu cu mine pas cu pas,si am plecat nauca in sat fara a sti unde,si iata ca la o poarta era o doamna pe care eu o cunosteam si care auzind ca merg in cautare de bani mi a sugerat sa intru la o rugaciune,poate imi va arata domnul o cale.O ,si mi au zis sa aleg o cantare …si stiti ce mi a dat domnul….unde doamne sa ma duc,…,am plins si prima data am simtit ca domnul e cu mine,si nu mi a crezut ochilor cand cei de la rugaciune o familie abia venita la noi in sat,mi au dat 300 dolari,banii ce mi lipseau,sa pot pleca….si am plecat,dar dupa un timp am uitat minunea si promisiunea facuta domnului de a ma pocai.Dupa 2 ani am descoperit ca am cancer la tiroida,acolo printre straini m am operat ,apoi iradiat,dar pe domnul il chemam doar la nevoie,si dupa 6 luni m am reintors acasa,unde din casa cea curata si ograda plina cu animale ,am gasit o casa murdara,fara aproape nimic iar afara nici un animal,iar din banii munciti sotul meu facuse serate cu distractii.Boala ,singuratatea lipsurile,durerea au facut sa paralizez usor,iar noptile sa am groaznice cosmaruri,patul unde dormeam se transforma intr o gaura mare in care stiam ca era mama mea moarta de 20 ani ce ma tragea in uriciune,lupta a fost apriga,dar domnul m a tras inapoi,si din nou familia de penticostali din sat au venit la mine ,ne am rugat si am promis ca voi merge in adunare sa marturisesc ca vreau sa fac voia domnului…dar atat am facut.Si doua luni fiind bine am uitat de rugaciuni si promisiunea domnului..si intr o seara ca din senin a aparut moartea din nou la mine simteam cum groapa plina de uriciune ma trage inapoi…cu salvarea am mers la spital,noaptea,eram in faza terminala,si au inceput cu morfina.AM STAT 2 ZILE SI 2 NOPTI IN CAMERA DE GARDA DE LA UPU IASInu m au internat,se asteptau sa mor cat mai repede,cu fortele toate am vorbit cu cei 2 copii ai mei,simteam cum ne urla sufletele de jale,am vorbit si cu doamna care m a ajutat sa plec in italia,care mi a devenit cea mai buna prietena,a venit imediat la mine cu sotul ,eu eram constienta dar morfina ma adormea ,au stat in rugaciune linga mine au plins cu mine ,iar eu am refuzat sa mi se mai faca morfina,nu ma dadeam jos din pat ,iar copilul meu cel mic de 10 ani se uita atat de speriat…prietenii inainte de a pleca ,mi au zis….camelia,linisteste te domnul a zis ca nu te ia,prin tine are o lucrare de facut,esti vasul ales de el.Am adormit ,era cu mine sotul meu in acea noapte,nu am mai simtit durere,iar dimineata la prima ora a venit preotul din sat la spovedania mea,dupa 2 ore oameni buni eu eram vindecata,pe picioarele mele ,cu analize normale,fara pic de cancer faza terminala,de atunci sunt 2 ani si acum dorinta mea cea mare este sa pot face voia domnului sa pot avea si eu viata vesnica,ispitele sa le pot depasi ,sa pot lua sfantul botez in numele domnului pe care si eu l am rastignit,si care cu sangele lui a spalat pacatele noastre ,pace domnului si binecuvintat sa fie in veci