Influenţa mediului familial, de Mihaela Gheorghe

Motto: „Omul de bine lasă moştenitori pe copiii copiilor lor.” Proverbe

Celebrul scriitor creştin Stu Weber în cartea sa ¨Tandreţea luptătorului¨,  referindu-se la impactul major pe care-l are mediul familial asupra fiecărui familist, spune: „Ce se întâmplă cu cei care nu sunt dispuşi să înveţe sau să lupte pentru căsnicia lor? Vor rămâne prizonierii trecutului lor, al mediului nepropice în care au crescut. Sexualitatea, comunicarea, manifestarea iubirii vor avea de suferit.”

Nimic mai adevărat… sexualitatea şi modul în care percepem iubirea sunt mult influenţate de mediul în care am crescut. Un mediu prea strict, prea conservator sau unul abuziv cât şi ideile care ne-au fost inoculate în copilărie sau adolescenţă (sau chiar faptul că aceste subiecte erau interzise în casa noastră) ne va marca în mod sigur viaţa de familie. Autorul menţionat anterior povesteşte că una dintre sursele de conflict din casa lui era faptul că şi el şi soţia sa proveneau din medii familiare nesănătoase. Soţia sa avusese un tată abuziv ceea ce a determinat-o să ia încă din copilărie hotărârea fermă că nu se va lăsa niciodată dominată de un bărbat. Autorul avusese parte de o mamă instabilă emoţional şi decizia lui a fost ca pe viitor să nu se lase niciodată manipulat de vreo femeie. Când au intrat în relaţia de căsătorie, amândoi aveau multe răni sufleteşti din trecut şi erau dominaţi de hotărârile luate în copilărie de a avea o familie opusă celei în care au crescut. Aşteptările lor nu au fost împlinite la începutul căsniciei, rănile vechi au redevenit dureroase şi hotărârea luată în trecut a devenit imperativă, ceea ce a dus  automat la conflicte.

Un copil îşi formează caracterul în primii trei ani, nu în primii şapte, aşa că în copilăria timpurie el îşi pune bazele personalităţii. Desigur ca şi temperamentul îşi are rolul lui , dar influenţa mediului în care copilul se dezvolta are un impact în proporţie de mai mult de 80%.

O statistică recentă spune că felul în care s-au raportat părinţii tăi la sexualitate va contribui cam 50% la felul în care te vei raporta tu! Sună înfricoşător, nu? Mai ales pentru cei proveniţi din familii extrem de rigide şi conservatoare în care nici măcar nu se vorbeşte despre sexualitate! Dar avem o veste bună: cei care au fost victimele prejudecăţilor şi ideilor eronate despre sexualitate au o sursă veridică şi demnă de toată încrederea: Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu. De asemenea, dacă cei din familia ta au fost nişte oameni deschişi, comunicativi, afectuoşi,  vei fi şi tu obişnuit să-ţi exteriorizezi sentimentele sau să faci complimente sau să oferi o floare sau un cadou cuiva. Părerea ta despre sexualitate va fi una sănătoasă, ceea ce, în mare parte e meritul mediului sănătos şi neinhibat în care ai crescut. Viaţa ta intimă va fi una mult mai implicită decât a unui tânăr plin de frustrări căruia i s-a inoculat tot timpul ideea că sexul e ceva murdar, pervertit şi păcătos. Tu nu vei avea de depăşit inhibiţii şi frustrări, poate chiar disfuncţii sexuale şi asta graţie unor părinţi care au ştiut să te educe în spiritul valorilor creştine.

Jurămintele făcute în copilărie sau adolescenţă au efectul unui anestezic atunci când durerea abuzului, a respingerii, a abandonului sau a fricii de eşec este de nesuportat. Copilul neînţeles, neadaptat în propria sa familie, respins sau brutalizat, victimizat îşi va jura că va pleca odată din mediul acela care i-a otrăvit sentimentele inocente şi i-a zdrobit sufletul plăpând. Fiica îngrozită de faptul că va deveni obeză ca mama sa (cu care nici nu s-a putut înţelege prea bine) sfârşeşte prin a ajunge anorexică şi îşi petrece restul vieţii prin clinici de reabilitare pentru că şi-a respectat jurământul făcut în copilărie de a nu deveni o femeie neîngrijită şi fără feminitate ca mama sa. Ne înspăimântă aceasta istorisire adevărată?

„Nu mă voi căsători niciodată cu cineva ca tatăl meu”, îşi spun unele femei care au crescut alături de un tată alcoolic, absent emoţional sau abuziv. Unele din ele ajung să nu se căsătorească niciodată pentru că frica de a nimeri exact genul acela de bărbat le marchează întreaga viaţă.

Alţi tineri îşi promit că nu vor mai permite nimănui să le domine viaţa, după ce ani la rând au fost dominaţi emoţional de un părinte gen dictator. Aceşti tineri vor ajunge nişte adulţi rebeli sau dominatori la rândul lor pentru că-şi vor respecta cu preţul vieţii jurământul de a nu se mai lăsa dominaţi ca în copilărie.

„Nu voi mai fi niciodată sărac!” e un alt gen de promisiune. Cei care au fost frustraţi în trecut din cauza unor condiţii financiare precare,  fie se vor îngropa în munca pentru a-şi rotunji veniturile, fie se vor lăsa atraşi în afaceri profitabile dar necinstite de pe urma cărora se pot câştiga sumele necesare păstrării jurămintelor de a nu mai trăi niciodată în sărăcie.

Să vedem ce punctaj acorda Biblia mediului familial. Un exemplu concludent îl avem în referinţă la tânărul pastor Timotei. Aflăm câteva detalii foarte importante despre copilăria lui ce a fost influenţată pozitiv de mama şi bunica ce erau credincioase. Timotei a primit învăţături din Scriptură încă din primii săi ani, în copilăria timpurie. Se ştie că la această vârstă, copiii sunt foarte receptivi. Observam preocuparea mamei şi a bunicii în educarea şi formarea lui. Pe vremea aceea, bunicii aveau un rol preponderent în educarea copiilor, substituind părinţii atunci când aceştia erau absenţi. Era un lucru foarte important moştenirea spirituală a familiei şi vedem că bunica lui Timotei este pomenită pe paginile Bibliei ca fiind o femeie evlavioasă ce şi-a luat în serios rolul de mentor spiritual, ajutându-şi fiica să-şi educe copilul. Timotei a reuşit să ajungă pastor în ciuda timidităţii sale (care poate fi considerat un handicap) şi a lipsei de implicare a tatălui. Nu ştim foarte multe despre tatăl său. Se precizează că era de origine grec şi foarte probabil că nu era convertit la creştinism. Nu îl vedem pe tatăl lui Timotei implicat în viaţa copilului şi nici mai târziu, la adolescenţă, când orice băiat trece de sub grija mamei în custodia tatălui care are datoria să-l ajute să-şi descopere bărbăţia. Absenţa tatălui din viaţa unui băiat, mai ales, poate lăsa răni emoţionale adânci ce pot distruge imaginea de sine. Chiar dacă tatăl său a fost absent, poate emoţional sau şi fizic, observăm că prezenţa mamei şi a bunicii, climatul propice creat de ele, educaţia religioasă, au fost suficiente pentru ca tânărul Timotei să crească într-un mod armonios emoţional şi spiritual, fără sechele de ordin psihic sau obiceiuri nesănătoase.

Însuşi Pavel recunoaşte contribuţia pozitivă, benefică, pe care mediul familial propice l-a avut asupra formării profesionale şi dezvoltării individuale a tânărului Timotei. Acest vestitor al Evangheliei datorează o parte din devenirea sa celor două femei care au investit în el valorile morale, creştine, şi care l-au ajutat să-şi urmeze chemarea.

Eunice şi Lois rămân pe paginile Scripturii ca modele feminine demne de urmat. Dedicarea şi motivaţia lor de a crea un mediu familial propice creşterii şi educării unui copil pentru a deveni ulterior un urmaş al lui Hristos, sunt demne de toată admiraţia. Cât de binecuvântaţi trebuie să fie copiii care au avut parte de o astfel de mamă sau bunică! Cât de binecuvântaţi sunt cei ce au avut parte de un mentor spiritual în copilărie şi tinereţe! Învăţăturile şi principiile sădite de timpuriu în inima şi mintea copiilor vor rodi la maturitate o viaţă frumoasă, împlinită, pusă în slujba Mântuitorului! Gândiţi-vă la aceste lucruri în timp ce vă creşteţi micuţii. Atunci când citeşti o ilustraţie biblică baieţelului tău de 4 ani şi el pune o mulţime de întrebări, gândeşte-te că investeşti în mintea unui potenţial slujitor al Evangheliei. Curiozitatea lui crescândă pentru a adânci adevărurile biblice poate forma baza viitoarei sale orientări profesionale. Darurile, inclinaţiile naturale, talentele copiilor se pot sesiza încă de la vârste fragede. Nişte părinţi înţelepţi vor cere călăuzire de la Dumnezeu pentru a putea descoperi şi valorifica aceste înclinaţii ale copiilor dar şi pentru a crea mediul propice dezvoltării acestor aptitudini.

Chiar dacă fiica voastră are doar 5 ani, rugaţi-vă ca să descoperiţi modul cum Dumnezeu doreşte să folosească darurile naturale cu care El a înzestrat-o spre slava Sa. De multe ori, înclinaţiile native, abilităţile copiilor sunt folosite în mod greşit. Tot ceea ce copiii noştri poseda este de la Domnul şi trebuie să se întoarcă spre El pentru a-I aduce glorie.

Pe lângă un mediu optim dezvoltării personalităţii şi formării copilului, de o importanţă majoră este modelul pe care noi, ca şi părinţi, îl oferim.

În primii ani, mai ales, copiii au tendinţa de a copia întocmai ceea ce văd la noi. Modelele de comportament se vor stabili acum, în copilăria mică. Un copil crescut într-o familie liniştită, stabilă, va dezvolta un comportament sigur de sine, fără inhibiţii sau oscilaţii psihice. El va şti care sunt valorile spirituale, morale şi etice de respectat şi-şi va conduce viaţa conform acestora.

Nu-i vom convinge pe fiii noştri să trăiască o viaţă creştină dacă noi nu vom fi exemplul tăcut dar consecvent pe care ei să-l vadă în fiecare zi. Nu prin ameninţări şi pedepse le vom insufla dragostea pentru Scriptura ci citind-o împreună cu ei în fiecare seară, la timpul devoţional. Explicarea învăţăturilor bibice pe înţelesul lor va face ca adevărul să rodească în mintea şi conştiinţa lor tânără. Dragostea pe care noi o insuflăm copiilor pentru cer îi va însufleţi să trăiască în aşa fel încât să ajungă acolo.

Părinţii trebuie să-i ajute pe copii să vadă realitatea spirituală ca fiind ceva cât se poate de real. Trebuie să ne adaptăm cuvintele, explicaţiile şi comparaţiile pe care le folosim pentru a ne putea face înţeleşi de ei. O listă interminabilă de interdicţii nu-ţi va apropia copilul de viaţă creştină, ci, mai degrabă îl va bulversa şi îl va face să caute explicaţii. Dacă tu, părintele sau, nu vei fi capabil să-i explici cum se cuvine, îl vei lăsa cu un gol imens pe care el va cauta să-l satisfacă în altă parte. Copiii noştri trebuie să ştie de la noi ce aşteptări are Dumnezeu de la ei şi de ce nu trebuie să facă anumite lucruri, de ce trebuie să fie diferiţi de cei din lume care-şi conduc viaţa după normele firii. Mai ales când ajung în comunitatea de la şcoala, copiii se confrunta cu felul păcătos de viaţă al celorlalţi colegi şi va trebui să ştie de ce trebuie să facă anumite alegeri sau de ce trebuie să renunţe la anumite prietenii care nu sunt după placul Domnului.

Mulţumiţi Domnului dacă aţi avut în timpul copilăriei alături o mamă, o bunică, un tată, mentor sau pastor, poate un profesor care v-a sfătuit şi a contribuit la devenirea voastră actuală. Este un mare dar de sus să ai parte de îndrumare în tinereţe. E datoria celor mari să-i educe şi să-i înveţe pe cei tineri dar, din păcate, aceasta datorie nu e onorată. Avem de-a face cu părinţi absenţi fie fizic, fie emoţional, prea obosiţi, prea ocupaţi să se implice în viaţa propriilor copii. Iar aceştia se simt abandonaţi şi suferă. Vor căuta răspunsul în altă parte, iar în final părinţii se vor mira cum de  relaţiile dintre ei s-au răcit. Cred că mulţi părinţi creştini nu realizează importanţa timpului petrecut cu fiii lor, investiţie pe termen lung, necesară şi obligatorie.

De o importanţă crucială este ruperea legăturilor emoţionale negative şi a păcatelor generaţionale moştenite-curvie, alcoolism, subapreciere, timiditate, depresie, sinucidere, abuz, infracţiuni,  etc. Bunicii şi părinţii care s-au confruntat cu astfel de situaţii în trecut ar trebui să vegheze în rugăciune şi să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu de păcatele proprii şi ale celor dinaintea lor, făcând astfel un zid protector în jurul copiilor şi nepoţilor lor. Un părinte înţelept va mijloci înaintea Domnului pentru ca niciun păcat generaţional să nu fie moştenit şi să aibă putere asupra urmaşilor lui. O familie în care au existat câteva generaţii de alcoolici, e clar că e dominată de un duh de beţie şi violentă. Copiii crescuţi într-o astfel de familie, chiar dacă nu vor deveni alcoolici la rândul lor, vor trăi o viaţă dominată de frică, resentimente, furie înăbuşită faţă de părinţii care nu i-au protejat. Trăsăturile emoţionale moştenite vor avea un rol major în felul în care viitorul adult îşi va conduce viaţa. Abuzurile, traumele din trecut, indiferenţa părinţilor, vor pune amprenta lor dureroasă pe psihicul, emoţiile şi în cele din urma, fizicul copiilor.

Mediul familial este „solarul” unde micile vieţi ale copiilor noştri prind rădăcini adânci şi puternice, pregătindu-se pentru viaţă. Sau, aşa ar trebui să fie. În unele cazuri, fiinţele plăpânde ale micuţilor nu mai reuşesc să prindă rădăcini şi se ofilesc încă înainte să înceapă să trăiască cu adevărat. Să lăsăm ca lumina Cuvântului să ne înţelepţească pentru a crea un mediu propice dezvoltării armonioase din punct de vedere emoţional, spiritual şi fizic pentru copiii noştri, aceste daruri minunate cu care noi vom moşteni Împărăţia. Vă daţi seama ce responsabilitate uriaşă avem noi ca părinţi, să ne creştem copiii în aşa fel ca ei să ajungă să moştenească Împărăţia Cerurilor? E o responsabilitate copleşitoare , dar vestea bună e că nu trebuie să ne creştem copiii singuri. Dumnezeu vrea să colaboreze cu noi, să ne dea înţelepciunea, puterea, discernământul de a ne educa fiii astfel ca felul lor de viaţă să-L onoreze pe El. E cel mai bun parteneriat pe care-l putem avea, aşa ca să nu ezităm să apelăm la promisiunile divine în fiecare zi şi să ne încredinţăm copiii în Mână puternică a Tatălui, singurul care îi poate păzi acum şi pentru veşnicie.

Autor: Corespondentul ŞtiriCreştine.ro în Italia, Mihaela Gheorghe.