Familia este instrumentul special creat şi folosit de Arhitectul familiei cu scopul de a ne forma caracterele noastre, ca soţ şi soţie, după chipul şi asemănarea Sa, folosind relaţiile interfamiliale. Dumnezeu a creat bărbatul şi femeia astfel încât prin comunicare, în cadrul relaţiei de familie să intre într-o legătură atât de strânsă care se va numi „un singur trup.” (Matei19:6) Totuşi, Stăpânul nostru ceresc, în marea Sa înţelepciune, a decis să ne diferenţiem din mai multe puncte de vedere. Astfel, un bărbat şi o femeie devin un singur trup tocmai în ciuda diferenţelor de comportament, emoţionale, fizice. Două persoane complementare se unesc, devenind astfel un tot unitar.
Unirea pe care a intenţionat-o Dumnezeu a fost una la nivel spiritual, emoţional şi biologic. Aceasta e ceea ce Biblia numeşte „un singur trup”. Soţii vin din medii diferite, au obiceiuri diferite şi, cu siguranţă, au un limbaj diferit pentru comunicare. Intrând în relaţia de cuplu trebuie să ajungă la un numitor comun şi să înveţe să comunice eficient unul cu celălalt.
Există cinci limbaje prin care se poate comunica eficient. Nu toţi oamenii apreciază acelaşi limbaj la partenerii lor. De aceea,va trebui să descoperim ce limbaj vorbesc soţii voştri. Cei care sunteţi în perioada de curtare sau logodnă, fiţi atenţi la limbajul pe care-l preferă viitorii voştri parteneri pentru a-şi comunica intenţiile, visele, dragostea.
In viaţa de toate zilele, limbajul ne ajută să comunicăm. Un binecunoscut psiholog, Norman Wright spunea: „Fără comunicare nu există relaţie.” Fără comunicare nu poate exista nici familia.
Atenţie la viitorii parteneri care nu sunt deloc comunicativi. Acestora le va fi foarte greu să stabilească o relaţie de familie. Partenerul de viaţă va fi foarte frustrat alături de cineva necomunicativ. De obicei cei foarte interiorizaţi, necomunicativi au şi ei aşteptările lor dar nu le comunică. Partenerul de viaţă nu le poate împlini deoarece nu le cunoaşte. Iar aşteptările neîmplinite adună resentimente care vor izbucni mai devreme sau mai târziu,degenerând într-un comportament violent, abuziv sau în manipulare. Frustrările necomunicate duc la dereglarea echilibrului interior, la pierderea păcii sufleteşti şi a relaţiei cu Dumnezeu în final.
În perioada logodnei încercaţi să urmăriţi felul în care comunică cu voi şi cu alte persoane. E drept că bărbaţii nu vorbesc atât de mult ca femeile (12.000 de cuvinte în comparaţie cu 24.000) dar un bărbat care nu vorbeşte aproape deloc ridica semne de întrebare. Încercaţi să vedeţi cum vorbeşte despre părinţii lui, despre planurile de viitor, despre aspiraţiile lui. La o conferinţă de tineret, scriitorul Petru Lascău spunea că anumiţi oameni nu ar trebui să se căsătorească: necomunicativii, cei cu un caracter rău (oamenii răi din fire), şi cei care nu vor să se schimbe. Atenţie, căci aceştia nu pot fi parteneri buni într-o relaţie de familie. Căsătoria cu o astfel de persoană duce la o relaţie plină de frustrări, neîmpliniri iar victimele-partenerul de viaţă şi copiii-rămân cu grave traume psihice şi emoţionale, ca să nu mai vorbim de abuzul fizic. Comunicarea înseamnă a te face înţeles de către o altă persoană, în cazul nostru de către partenerul de viaţă. De aceea, comunicarea implică folosirea în mod obligatoriu a limbajului înţeles de soţul tău. Scopul comunicării este crearea unei relaţii cu partenerul si cu cat comunicarea este mai profunda, cu atât relaţia de familie este mai profunda.
Dacă vreţi să aveţi relaţii de cuplu mai profunde va trebui să învăţaţi să comunicaţi în limbajul înţeles de soţii voştri. Învăţarea limbajului celuilalt nu e o chestiune uşoară ci una care necesită timp, efort, sacrificiu, voinţă.
Ca să ne pregătim pentru o profesie, petrecem câţiva ani buni pe băncile şcolii. Cum putem crede că vom şti să comunicăm eficient fără a ne pregăti, fără a învăţa? Iosif Ţon spunea într-o prelegere de-a dumnealui: „Una dintre cauzele destrămării multor căsnicii este lipsa de înţelepciune, pricepere şi cunoaştere. În toate mările şi marile ocupaţii ale vieţii, oamenii intră după ce fac şcoala. Numai în căsătorie, cea mai de seamă ocupaţie a vieţii,oamenii intra aproape analfabeţi, crezând că aceasta se învaţă de la sine.”
Ei bine, nu se învaţă de la sine. E nevoie să înveţi să fii o soţie sau un soţ bun. Acest lucru nu se învaţă peste noapte. Psihologii estimează o perioadă de aproximativ 2-3 ani pentru ca un cuplu să se acomodeze. Abia după această perioadă, se poate vorbi de comunicare eficientă şi de cunoaşterea partenerului. Aşa că, cei care sunteţi căsătoriţi de mai puţin de 3 ani, voi sunteţi încă pe băncile şcolii. Aveţi grijă să treceţi cu brio toate examenele!
Spuneam că învăţarea limbajului partenerului de viaţă nu se face fără un preţ. Dar atunci când tu, ca soţie/soţ înţelegi valoarea comunicării şi scopul ei, merită să plăteşti orice preţ, oricât de mare ar părea. Dar îl plăteşti pentru partenerul tău pe care-l iubeşti iar aceasta îţi schimbă perspectiva! Nu este suficient că locuiţi în aceeaşi casă, că mergeţi la aceeaşi biserică, că aveţi prieteni comuni. Ca soţ şi soţie trebuie să ştiţi să vorbiţi limbajul celuilalt pentru a fi una, aşa cum ne vrea Dumnezeu.
Comunicarea cu soţul/soţia ta va fi mai eficientă atunci când şi comunicarea ta cu Dumnezeu este eficientă. Când fiecare din parteneri comunică bine cu Dumnezeu, ei vor comunica bine şi între ei. Comunică cu Domnul despre cum să comunici cu soţul tău! Rezultatele vor fi uimitoare! O căsnicie binecuvântată! Nu asta îţi doreşti?
Tatăl Ceresc este făuritorul familiei şi tot El a impus principiul comunicării între soţi. „Şi cei doi vor fi un singur trup” aceasta înseamnă unirea la nivel spiritual, emoţional şi fizic. Atunci când vrei să-ţi înţelegi partenerul de viaţă tu o poţi face numai prin intermediul lui Dumnezeu. El e cel mai bun psiholog şi îl cunoaşte pe cel de alături mai bine decât oricine altcineva. De aceea, va trebui să stai de vorba cu Dumnezeu despre partenerul tău, să-L consulţi pe Creator în legătură cu felul în care trebuie să te porți. Domnul nostru chiar e preocupat de toate detaliile căsniciei tale! O soţie s-a rugat ca Dumnezeu să o ajute să fie mai atentă cu aspectul ei exterior. Se neglijase din cauza oboselii şi a copiilor ce o solicitau. Intr-o zi, Domnul i-a reamintit prin Scriptură că femeia măritată trebuie să placă bărbatului ei.
De aceea e nevoie să studiem Biblia pentru a învăţa să comunicăm căci acolo găsim principii sfinte despre cum să ne raportăm la aproapele nostru. (şi cine e mai aproape ca propriul tău soţ?) In Scriptură găsim direcţii despre responsabilitatea noastră ca soţi şi soţii, găsim indicaţii despre comunicare cu Dumnezeu şi semenii noștri.
Cartea Proverbelor e foarte sugestivă în acest sens. Găsim aici o comoară de înţelepciune de neegalat care ne stă la îndemână pentru a ne sfătui, pentru a ne consilia cum să ne înţelegem soţii. (Prov.3:27,29,30; 14:1; 15:1; 12:4)
Prov.27:7(versiunea New King James) ne spune: „După cum fierul ascute fierul, tot aşa şi omul ajută la dezvoltarea caracterului altui om”.
Comunicarea e esenţială în cadrul unei familii. Putem comunica verbal, prin cuvinte de apreciere, de încurajare sau non-verbal prin servicii, timp de calitate petrecut împreună, daruri şi atingere fizica.
A avea o căsnicie împlinită nu e ceva imposibil.
Dumnezeu ne promite tot sprijinul de care avem nevoie pentru a transforma casele noastre în colţuri de rai. Totul e să vrem aceasta şi să-L avem pe Ziditorul familiei de partea noastră.
Mihaela Gheorghe-coordonator „Mesagera pentru Hristos”
messengers4christ2007@yahoo.it
