Cum sexologia a devenit sferă „academică” şi ce rău a cauzat ea (partea III)

Anii 50-60 ai secolului XX

În 1950,  grupul de asistenţă psihiatrică a lui Manfred Guttmaher (GAP) susţine că „răspunderea deplină pentru sexualitate” trebuie să înceapă cu vârsta de 7 ani, folosind ca punct de plecare datele lui Kinsey. Guttmaher de asemenea îndeplineşte funcţia de consultant la alcătuirea Codului Penal al Istitutului de drept din America din 1955, (ALI-MPC), care are ca scop  anularea sau minimalizarea pedepselor penale, care sunt prevăzute pentru persoanele care au comis crime sexuale, în mai mult de 2/3 din statele din SUA. În acelaş timp, în 1954, „Playboy” publică prima dată copiii ca fiind obiectul poftelor sexuale – tema care pe parcursul anilor se va elabora în comixuri şi fotografii mai amănunţit.

În 1957,  raportul britanicului Wolfend, publicat ca răspuns la condamnarea unor persoane cunoscute, care au fost dovedite vinovate de practicarea homosexualităţii, îl citează pe Kinsey în hotărîrea că homosexualitatea – este ceva normal şi nu aduce daune nimănui, iar Ministerul Apărării al SUA, care de asemenea s-a bazat pe cercetările făcute de Kinsey, a hotărît că homosexualii nu mai sunt elemente care nu inspiră încredere. În aceslaş an, unul din amanţii şi co-autorii lui Kinsey, Wardell Pomeroy, înfiinţează o Asociaţie de Studiere Ştiinţifică a Sexului (SSSS –Society for the Scientific Study of Sex), pentru înaintarea cunoştinţelor despre sex. SSSS pretinde a fi prima organizaţie care se specializează în studierea sistematică a sexualităţii.

În 1958, necătând la faptul că în „Rapoartele lui Kinsey” nu sunt date cu privire la avorturi, directorul Institutului lui Kinsey, Paul Gerhard publică lucrarea „Graviditatea, naşterea şi avortul” afirmând că normalitatea, inofensivitatea şi efectul benefic al avortului sunt dovedite de Kinsey.

În 1960,  Judecătoria Supremă a SUA atenuează conceptul de „indecent”, folosind citate din rapoartele lui Kinsey pentru a legaliza pornografia „discretă”. Tot în acest an a fost autorizată utilizarea primei pastile anticoncepţionale.

În anul 1962, renumitul criminologul-psihiatru Ralf Slovenco îl laudă pe Kinsey, îndreptăţind constrâgerea copiilor la relaţii sexuale şi afirmând că „chiar şi la vârsta de 4-5 ani seducţia de nenvins (a copilului) poate să-l determine pe adult să comită o infracţiune… Cel mai des iniţiatoarea şi cea care seduce este fetiţa”.

În 1964,  Hugh Hefner direcţionează o parte din averea câştigată recent întru ajutorarea lui Wardell Pomeroy în crearea Consiliului de informare şi iluminare în domeniul sexualităţii din SUA (SIECUS – Sexuality Information and Education Council of the United States) – organizaţie americană şi a grupului de propagandă specializat în „materie de sex şi educaţie despre sexualitate, a sănătăţii sexuale şi a drepturilor sexuale”. În acelaşi an , activistul mişcării homosexualilor Derek Calderwood, care este şi membru al SSSS, introduce în Universitatea din New-York programa „sănătatea sexuală”.

În 1967 se formează Societatea Americană a specialiştilor în domeniul educaţiei, consultaţi şi terapeuţi în domeniul sexului (ASSECT) pentru a sprijini pregătirea şi activitatea profesională a specialiştilor în domeniul care se numeşte „sexualitatea conform lui Kinsey”. Din cauza lipsei unor standarde de stat în privinţa sexului, ASSECT începe să certifice studenţi, care au fost pregătiţi după materialele lui Kinsey, drept analişti calificaţi în domeniul sănătăţii sexuale. La aceeaşi pregătire şi certificare se alipesc Japonia, India, statele din America de Sud, Anglia, Israel şi alte ţări.

În anul 1968 în San Francisco sub conducerea lui Wardell Pomeroy îşi deschide uşile Institutul de studii avansate ale sexualităţii umane, oficial numit Forumul Naţional în materie de sex şi medicamente, şi îşi începe activitatea de susţinere a constrângerii copiilor la relaţii sexuale şi incestului pe paginile revistelor „Penthouse”, “Playboy” şi „Hustler”.

În 1968, Hephner oferă primul din multele grant-uri lui William Masters şi Virginia E. Johnson pentru pregătirea profesioniştilor în materie de sex, iar în 1969 finanţează cercetarea efectuată de Institutul Kinsey şi Universitatea din Chicago, conform căreia Comisiei Prezidenţiale în materie de indecenţă şi pornografie îi este recomandat să legalizeze toate tipurile de pornografie.

Mâine va urma continuarea…

Autor: Dr. Judith A. Reizman

Sursa: Familia Creştină