Anii 20-50 ai secolului XX
În mijlocul anilor 20, entomologul Alfred Kinsey a căpătat încrederea unor profesori, aleşi intenţionat, de la Universitatea din statul Indiana, şi le împărtăşeşte „în secret” descoperirile pe care le-a făcut şi care nu trebuie făcute publice. Acest grup a fost ales de fapt pentru ca să-i servească drept sprijin pentru ceea ce avea în plan cu privire la un „curs de căsătorie”. Kensey începe să pună în aplicare „cursul de căsătorie” încă din 1938, ţinînd în secret înclinaţiile sale spre pornografie şi masturbare, cercetătorul cu bucure îi expune pe studenţii tineri şi naivi la pronografie, încurajandu-i să experimenteze masturbarea ca o metodă sănătoasă de degajare a activităţii sexuale. Kensey insită ca studenţii să-şi măsoare organele sexuale şi să-i comunice lui datele obţinute. De asemenea le spune că viaţa sexulă trebuie începută cat mai devreme , altfel ei riscă să aibă probleme pentru tot restul vieţii.
Poziţionandu-se în căsătorie ca un soţ şi tată fericit, Kinsey încearcă în fel şi chip să-l seducă pe tanarul virgin Clide Martin, pe care îl decorează cu statut de specialist în statistică şi co-autor al lucrărilor sale. Fondul Rockfeller care era în căutarea anume a unui aşa tip de om cu o gandire liberă în sfera ştiinţelor sociale începe sponsorizarea cercetărilor lui Kinsey. În 1942, Fondul Rockefeller începe şi sponsorizarea Federaţiei Americane de planificare a familiei, care în curand a devenit organizatorul principal al educaţiei sexuale în şcoli şi al avorturilor pe cale chirugicală.
În 1948, Kinsey publică „Comportamentul sexual al masculului uman”, după care urmează în 1953 şi „Comportamenul sexual al femelei umane”. Cunoscute ca „Rapoartele lui Kinsey” , aceste lucrări se bucură de sprijinul unor oameni din cercurile cele mai respectate şi primesc aprobarea senzaţională a celor mai vestiţi critici. Protestele unor savanţi de talie înaltă precum Abraham Maslow care s-a pronunţat cu privire la faptul că aceste lucrări nu poartă caracter ştiinţific, au fost în mare măsură ignorate de mijloacele de informare în masă. Kinsey devine o marcă recunoscută, afirmaţiile fiindu-i folosite în filme, cărţi, romane, ziare, piese de teatru şi în special în revistele ce făceau sinteza practicii judiciare.
În anii 1950, tînărul Hugh Hefner (tot virgin) după ce a citit lucrările lui Kinsey începe prin a se declara „pamfletistul lui Kinsey” şi în calitate de acesta, în 1953, introduce în circulaţie revista „Playboy” care devine prima ecluză „populară” pentru valul de pornografie de mare calibru şi primul avocat public al unor legi devastatoare în materie de sex.
Mâine va urma continuarea…
Autor: Dr. Judith A. Reizman
Sursa: Familia Creştină
