Mâine? Care mâine?

De câte ori nu ne-am făcut planuri pentru viitor, gândindu-ne şi analizând cum ar fi mai bine pentru noi? De câte ori nu ne-am propus ca în următoarele zile să ţinem cură, să citim o carte sau să facem un lucru pe care dorim să-l facem de mult? Ne-am promis că Il vom propovădui pe Dumnezeu, că ne vom schimba viaţa şi că ne vom împăca inima şi sufletul. De multe ori am dat din mână şi am spus: ”am timp”. Şi dacă nu ai? Dacă eu astăzi, acum, aici îţi spun că mâine s-ar putea să nu mai existe?

Oricât ai amâna pentru a-ţi salva sufletul, oricât ai amâna pentru a-ţi rezolva problemele şi oricât ai amâna responsabilităţile, ele nu vor dispărea. Ele nu…dar tu…în unele cazuri da. Nu poţi şti dacă mâine vei mai avea ocazia să îţi rezolvi problemele sau să ai grijă de sufletul tău. Dacă până acum ţi-ai zis că de mâine va începe ziua ta de glorie, am noutăţi pentru tine! Este posibil ca ziua de mâine să nu mai existe. Cine îţi dă ţie siguranţa clipei viitoare? Cine îţi spune ţie că totul va fi bine, că ai atâta timp cât doreşti şi că timpul stă la dispoziţia ta? Priveşte în jurul tău. Viaţa se scurge ca nisipul dintr-o clepsidră…la unii mai repede, la alţii mai încet. Tineri de 18 ani mor, bătrâni de 80 de ani trăiesc. Sănătoşii dispar brusc, bolnavii rămân printre noi pentru mult timp. Astăzi eşti, mâine nu…

Aş vrea să-ţi dau garanţia zilei de mâine. Crede-mă, aş vrea. Dar nu pot. Nu pot să-ţi spun că mâine vei mai fi printre noi ca să-ţi poţi rezolva problemele. Nu pot să te asigur că mâine vei putea să faci un bine. Nu pot nici măcar să-ţi spun că mâine te vei întâlni cu tine. Dacă mi-ai spune acum că de mâine vei fi diferit, ţi-aş spune cu toată sinceritatea: ”Mâine? Care mâine?”